Am scris de mai multe ori și am publicat părerea mea despre cum ne comportăm în biserică, dar cred că trebuie încă să vă pun la suflet alte învățături despre cum ar trebui să ne purtăm în locașurile sfinte. Și fac aceasta bazându-mă pe experiența mea din cei peste 45 de ani de preoție, din mai multe biserici bănățene în care am slujit ca preot paroh sau am fost doar invitat, chiar și acum, la pensie. În toți acești ani am constatat că diferențele de comportament ale celor ce vin la biserică țin și de tradițiile locale, dar și de o forțare a noțiunii de libertate, pentru că pe mulți i-am auzit și încă îi mai aud când zic: „sunt liber să fac ce vreau”. Trebuie să recunoaștem că, deși au trecut atâția ani, sunt încă mulți oameni ce cred că democrația ne dă dreptul să ne comportăm cum vrem, chiar și în biserică.
De la început vreau să vă spun că, în biserică, creștinul trebuie să țină cont de faptul că se află într-un lăcaș sfințit, într-o clădire scoasă în afara circuitului vieții civile zilnice, care este un loc de reculegere, de închinare și de întâlnire cu Dumnezeu.
Comportamentul nostru într-un asemenea loc trebuie să fie unul decent, pios și, până la urmă, de bun-simț și trebuie să înțelegem că biserica este singurul loc în care suntem primiți cu dragoste și cu înțelegere, chiar și atunci când noi înșine suntem convinși că nu avem ce căuta acolo.
Și, din moment ce oricare dintre noi, dacă mergem la teatru, la cinematograf sau la o altă întrunire oficială, ajungem acolo un pic mai devreme de ora începerii acțiunii, pentru a nu pierde nimic important din eveniment, atunci cred că același lucru ar trebui să-l facem și când venim la biserică. Dacă nu putem veni puțin mai devreme, atunci măcar să ajungem înainte de începutul slujbei, ca să nu deranjăm pe toți cu intrarea noastră.
Pe de altă parte, biserica parohială fiind un loc unde ne întâlnim, vom putea să ne salutăm prietenii și cunoscuții înainte ca slujba să înceapă și nu în timpul acesteia, vom putea să aprindem o lumânare sau să ne găsim un loc fără a-i da pe alții la o parte. Nu e deloc normal să intri în biserică și să începi să dai mâna sau să te îmbrățișezi cu toți cunoscuții, fără să ții cont de slujbă și de deranjul pe care-l provoci celorlalți.
Atunci când ajungem la biserică, este firesc și obligatoriu să ne închinăm la icoanele ce sunt puse fie la intrare, în unele biserici, sau pe solee (adică pe locul dintre altar și naos), sau chiar în mijlocul bisericii. Și aici intervine o problemă de comportament, pentru că am văzut multe icoane murdărite cu ruj sau chiar cu mâncare. De aceea cred că ar fi bine ca femeile să înțeleagă că o icoană are de suferit mult din cauza componenților chimici grași din ruj și chiar vă îndemn să urmăriți ce urme rămân pe icoanele ce sunt protejate cu geam de sticlă.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 4 din 24 ianuarie 2026
