Aşezări, destine, oameni

Destinul meu a fost să păstrez tradiţia artizanatului şi portul popular

Destinul meu a fost să păstrez tradiţia artizanatului şi portul popular

Cătița Tita Polverejan (Rașa) s-a născut pe 5 septembrie 1944, la Toracul Mare, mai precis „la odaie la nemți”, în apropierea localității Ravni Topolovac. Părinții ei s-au ocupat de agricultură, dar a crescut într-o familie săracă alături de mama, tata, sora și fratele, până la vârsta de șase ani, când s-a mutat la Toracul Mic, unde a locuit la bunici, părinții mamei sale. Când a împlinit 9 ani, părinții Cătiței au cumpărat o casă la Toracul Mare, însă ea a rămas atașată de Toracul Mic, deoarece acolo a mers la școală până în clasa a opta. În acea perioadă, a îmbrăcat pentru prima dată costumul popular și a activat în domeniul folcloric, fiind elevă. Ulterior, a terminat școala medie de agricultură la Ecica. Pe atunci, această școală medie nu exista încă la Zrenianin.

După finalizarea studiilor, Cătița s-a angajat la Cooperativa Agricolă, la ferma de păsări „Kokoš” din Torac, care era recunoscută în Iugoslavia la acea vreme. După câțiva ani, s-a transferat la biroul cooperativei, unde a lucrat până la pensionare. Dragostea pentru lucru de mână l-a moştenit de la mama sa Întrebată de unde îi vine pasiunea pentru lucru de mână, Cătiţa (Tita, cum îi spun prietenii), a rememorat:

  • De mică am fost interesată de lucru de mână, am stat pe lângă mama mea care a cusut foarte mult şi frumos. A realizat feţe de masă, pernuţe, macrameuri şi costume, dar a ţesut şi la război. Recunosc că uneori i-am cauzat probleme pentru că îmi plăcea să mă joc cu războiul de țesut și am stricat lucrul, dar mama m-a iertat. În clasa a treia am avut ore de lucru manual şi am învăţat să cos. Mai întâi cu lână, după care cu ,,şotaţ” (aţă colorată). De atunci iubesc lucrul de mână şi păstrez foarte multe costume populare, porturi din Toracul Mic şi Mare, ne-a mărturisit Cătiţa.
  • Vreau să amintesc că, după serviciu, când ajungeam acasă, începeam să cos la maşina de cusut, mă dedicam goblenului și multor alte activități manuale.

Legătura sufletească cu Toracul Mic

Cu lacrimi în ochi, Tita ne-a mai povestit şi următoarele: – M-am căsătorit cu Flaviu Doru Polverejan, profesor de muzică, şi de atunci am fost mereu în centrul culturii şi spiritualităţii româneşti. Eu şi soţul meu am călătorit împreună în multe locuri: de la Marea Adriatică, la băi, în Ungaria, Austria, America, Canada, unde am vizitat renumita cascadă Niagara. Am călătorit şi prin România, şi foarte des la Vârşeţ, unde au trăit părinţii lui Doru. După ce m-am căsătorit, m-am mutat din nou la Toracul Mic, unde locuiesc şi în prezent. Aşa a fost soarta – am fost legată sufleteşte de Toracul Mic.

Florin RAŞA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 40 din 7 octombrie