Gheorghe Jivan, care va fi cu siguranță amintit ca fiind unul dintre cei mai talentați poeți, compozitori și scriitori ai timpului nostru, are o istorie lungă și neobișnuită. Nu este tipic ca un scriitor prolific, să fie introdus pentru prima dată în limba engleză la vârsta de nouă ani. Întotdeauna a fost un elev excepțional, și din moment ce trebuia să ajungă din urmă, a fost motivat să încerce și mai mult.
Prima carte a lui „Bogăția și destinul națiunilor” a fost numită una dintre cele mai inspirate și importante cărți ale timpului nostru. Gheorghe s-a născut în satul Petrovasâla, fiul lui Trifu Roman Jivan și al Sofiei Ana Jivan, din Uzdin. Familia lui erau în mare parte fermieri, doar cu o educație generală, dar aveau o înțelepciune enormă, a povestit interlocutorul nostru.
Bunicul lui avea un suflet blând, s-a interesat de Gheorghe și i-a spus multe povești. O parte din această înțelepciune poate fi reflectată în scrierile lui. Într-o noapte de decembrie din 1962, când Gheorghe avea nouă ani, familia sa și-a riscat viața și libertatea și a fugit din Iugoslavia comunistă, peste graniță, în Italia. După șapte luni petrecute în tabere de refugiați, au fost acceptați în SUA, iar familia s-a stabilit în zona Detroit. Familia Jivan a găsit astfel lumea liberă, iar această lume a câștigat un mare scriitor.
Stabilirea în SUA
Familia Jivan a intrat în SUA la sfârșitul lunii iulie 1963, cu câteva mii de dolari economisiți, din vânzarea proprietăților de acasă și din munca în taberele de refugiați. Ca și în cazul multor imigranți care trebuiau să învețe o limbă și cultură nouă, viața a fost foarte grea în primii ani în SUA. Prietenii din zona Detroit, comunitatea românească, i-au ajutat cu cele necesare, precum transportul, găsirea de locuri de muncă, închirierea casei și mobilei. După ce au prins rădăcini, i-au ajutat pe mulți să se stabilească în SUA.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 70 din 13 mai
