Ziua Internațională a Limbii Materne este marcată la 21 februarie, prin decizia UNESCO, cu scopul de a păstra diversitatea lingvistică și de a promova multilingvismul în întreaga lume. Această dată nu este doar simbolică – ea ne amintește că limba reprezintă temelia identității, culturii și memoriei colective a unui popor.
Limba maternă este prima limbă pe care o învață omul – limba familiei, a copilăriei și a emoției. Prin ea gândim, visăm, suferim și ne bucurăm. Ea ne modelează perspectiva asupra lumii și ne leagă de strămoși. Potrivit datelor organizațiilor internaționale, multe limbi din lume sunt astăzi amenințate. Odată cu dispariția vorbitorilor unei limbi dispare și un întreg mod de a înțelege lumea.
Marcarea Zilei Limbii Materne ne reamintește importanța limbii din punct de vedere cultural, deoarece ea păstrează literatura populară, obiceiurile și tradițiile. În același timp, are și o semnificație socială puternică – multilingvismul îmbogățește comunitatea și încurajează toleranța –, dar și una identitară, întrucât limba este fundamentul conștiinței naționale și etnice.
Estul Serbiei reprezintă un spațiu de diversitate lingvistică pronunțată. În această regiune trăiește, în mod tradițional, și populația românească, care își păstrează graiul și moștenirea culturală. Limba română este recunoscută oficial ca limbă a minorității naționale în Republica Serbia. Deși copiii învață cel mai bine atunci când li se oferă posibilitatea de a fi școlarizați în limba maternă, adevăratul păstrător al limbii rămâne familia, iar mai ales mama.
Totuși, în practică există numeroase provocări: scăderea numărului de vorbitori în sate din cauza migrației, influența asimilării și a căsătoriilor mixte, precum și consecințele dezvoltării tehnico-tehnologice și ale globalizării.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 28 februarie 2026
