Organizați împreună cu Junii Curcani din 1908, se desprind de aceștia începând cu anul 1924, devenind grup distinct. Păstrează pe actualul steag al cetei lor imaginea unui erou de la 1877, descris și de George Coșbuc, în poezia „Dorobanțul”. Vechiul steag a dispărut în condițiile tulburi ale anului 1948, când, prin decret guvernamental, au fost desființate toate Societățile de Juni.
Costumul este asemănător Junilor Curcani, cu singura deosebire că poartă căciulă sură, model Mihai Viteazul, pe care apare stema Țării Românești. În rândurile Dorobanților sunt recrutați junii căsătoriți din zona străzilor Curcanilor și de Pe Coastă. Ei fac „maialurile” lor la Crucea Dreptății, de la Fântânița Popii, iar în vechime și pe Șaua Tâmpei.
În 1974, prilejuit de semicentenarul înființării, își alcătuiesc un tablou festiv, aflat azi în Muzeul Junilor din Șchei. La ora actuală, Junii Dorobanți au 65 de membri, între care și 17 junițe înscrise în grup.
Complementar grupului Dorobanților, funcționa în Șchei, din anul 1928, Societatea Pajiștenilor „Crucea Dreptății”, al cărei statut a fost publicat în tipografia brașoveană a lui Johann Gott, care avea ca scop cultivarea spiritului de societate în tinerime, nobilimea moravurilor și dezvoltarea inteligenței, îndemnul la muncă și economie. „Maialurile” lor le organizează la Foișorul din Brașovul Vechi (str. Cloșca), într-un spațiu dominat de o frumoasă troiță.
Un obicei semnificativ pentru a recunoaște caracterul îndepărtat, istoric, de factură tribală este îngroparea vătafului la Podul Dracului, care păstrează și azi un caracter ocult. Acest episod mortuar este un ritual închinat zeului vegetației, element care, în obiceiul junilor, capătă înțelesuri adânci.
Plecarea cu vătaful „mort” de la Valea Dracului ne face să ne gândim la obiceiul geților, care, înainte de a pleca la luptă, își stropeau fața cu apă luată din Dunăre.
Adrian TOTH – președinte al Asociației Culturale „Aurel A. Mureșianu”
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 28 februarie 2026
