Dovada cea mai evidentă și cea mai clară a prezenței românilor la Sefcherin sunt registrele păstrate în arhiva BOS din această localitate, în special conscripțiile parohiale, din care se poate observa că procesul de asimilare a românilor din această localitate a luat avânt foarte timpuriu, încă în primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Astfel, în conscripția parohială din anul 1907 aflăm că un oarecare Ljubomir Pekurar (Păcurar), născut în anul 1841, nr. protocolului 988, în ciuda numelui de familie pur românesc, deja avea prenume sârbesc. Soția i se numea Aleksandra, iar copiii Živan, Svetozar, Milan și Sosana. Evident, familia a fost sârbizată încă în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Miloš Čoloka (Cioloca), născut în anul 1843, la fel are nume de familie românesc și prenume sârbesc.
Membrii familiei: Marija, Svetozar, Milica, Leposava, Stana, Sara, Milica, Sofija, Živanka, Ljubica. Prin urmare, aceeași siatuație ca și în cazul precedent. În cazul capilor de familie Simeon Čoloka (Cioloca), nr. protocolului 524, născut în 1857 și Georgije (Gheorghe) Čoloka eventual se poate afirma că încă erau români, cu toate că și în cazul lor membrii familiei poartă aproape în exclusivitate nume sârbești, dar eventual putem admite faptul că este vorba despre familii în care încă mai existau elemente de identitate românească. Să amintim doar că există cazuri și în alte localități, chiar și printre cele mai importante pentru etnia română din Banatul sârbesc (Satu Nou, Doloave etc.), în care părinții dădeau copiilor nume sârbești, cu toate că familia și-a păstrat identitatea românească.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 30 martie
