Scrie: Slavco ALMĂJAN
În urmă cu 75 de ani, în spațiul Banatului nostru de câmpie, a început marea școală a unui exercițiu literar specific. Casa de Editură, cu sediul în clădirea de patrimoniu arhitectural – „Luceafărul”, clădire iconică, care a aparținut, pe timpuri, unui grup antrenat în activități financiar-bancare, pune în circulație primele publicații de beletristică ale scriitorilor noștri. Totul se întâmplă în orașul cu turn medieval, legat de amintirile noastre adolescentine, preurbane, cunoscut sub numele de Vârșeț, care era, atunci, centrul de gravitație al ambițiilor culturale proiectate la nivelul contextului istoric. Apăruse o generație care credea în idealuri, în imaginarul utopic. Poate că, la poarta de lemn a vremurilor, nu erau genii și copii teribili, sau nimeni nu avusese capacitatea să atragă atenția asupra abilităților lor literare, dar erau niște tineri măreți, cu vise, speranțe și cu dorința de a acționa imediat. Deși intraseră pe scena vieții într-un peisaj sătesc, în acorduri de fanfară, în zona pădurenilor (că așa-i zicem noi Banatului de Sud), încercaseră, din prima clipă, să stabilească un echilibru între cerința publică și ambiția personală. De atunci s-au schimbat multe iar Editura Libertatea (până în anul Tigrului de Apă 2022 – calendar chinezesc) a publicat un număr impresionant de tiluri de carte: versuri, povestiri, romane, eseuri, cercetări științifice etc. Pe parcursul anilor, scriitorii noștri și-au găsit locul în dicționare, enciclopedii, operele lor fiind traduse în mai multe limbi, iar unii dintre autori s-au simțit onorați cu înalte distincții naționale și universale. În partea a doua a secolului XX am încercat să punem accentul pe coloratura individuală și să ne exprimăm într-o manieră poetică care acceptă întru totul schimbarea punctului de vedere estetic al omului modern. Până la conceptul de modernitate, biografia noastră literară se asemăna cu situația dificilă a pretendentului de tron care nu va putea fi niciodată rege.
Astăzi, cărțile noastre de beletristică trebuie recitite metodic, rediscutate, pentru a scoate la iveală intențiile și premisele acestui fenomen literar. În peisajul iubitorilor de carte au intrat unele personaje potențial interesante, au apărut antologii semnificative: de văzut ediția BOA (Biblioteca opere alese) a Editurii Libertatea; colecția Opera Omnia, Editura Tipo Moldova (Iași); Editura Academiei Române (București) etc.
În multe texte, scrise timp de 75 de ani, vom afla apreciabile viziuni ale lumii poetice, caracteristici structurale, coloristică specifică, variante ale stilului poetic contemporan. Operele apărute la Editura Libertatea pun în focar ambițiile noastre, încurajează dialogul critic; câțiva istorici literari au lăsat pagini importante de memorie afectivă despre acest fenomen: Radu Flora, Mariana Dan, Ștefan N. Popa, Catinca Agache, Brândușa Juică, Florian Copcea și alți pasionați interpreți ai acestei respirații creative.
Literatura noastră a cuprins două secole: secolul XX și secolul XXI. O serie de cenacluri (și discuții la cafea!) au pus în focar fenomenul: la Fântâna Fetei (în cadrul matineelor literare organizate de Societatea de Limba Română); cu prilejul inspiratelor dialoguri desfășurate sub tutela revistei literare „Lumina” sau a Editurii Libertatea. Scriitorii au fost prezenți la importante evenimente regionale și internaționale: la întrunirile de la Belgrad, Colocviile de la Zagreb, Serile de poezie de la Struga, precum și la reuniunile literare de la Neptun, Timișoara, Iași, Craiova etc., unde au avut interesante expuneri despre nivelul de percepție al acestei literaturi. Noi am trecut prin anul ΄68, am fost martorii de la distanță ai căderii Zidului Berlinului, am trăit momentul de destrămare a Iugoslaviei etc. După toate aceste experiențe am rămas și pe mai departe niște neliniștiți incorigibili, obsedați de felul în care vom conștientiza specificul identității literare. De aici și întrebarea: Ce ar trebui să înțelegem din toate atitudinile față de literatura din această zonă? Sunt multe întrebări, multe dileme, multe incertitudini. La unele întrebări scriitorii au dat răspunsuri satisfăcătoare, poate uneori disonante, în tot cazul, din punctul nostru de vedere, lucrurile evoluează de la simple impresii la complicate analize de fond, de la tipare de gândire veche la incursiuni în dimensiunile enigmatice ale postmodernității.
Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 1 aprilie 2022
