Prof. dr. Laura Spăriosu este profesor titular la Departamentul de Limba şi Literatura Română din cadrul Facultăţii de Filosofie din Novi Sad, unde predă şi desfăşoară activitate ştiinţifică.
Din anul 2001, când a intrat în învăţământul universitar, a predat şi a ajutat numeroase generaţii de studenţi să-şi perfecţioneze limba română. Această muncă responsabilă o desfăşoară cu mult entusiasm şi profesionalitate.
Dumneavoastră predaţi limba română la Departamentul de Limba şi Literatura Română din cadrul Facultăţii de Filozofie din Novi Sad. Cum este să lucrezi cu studenţii?
Provenind dintr-o familie unde se profesează meserii care implică contactul cu oamenii, a decide să fac ceva similar era, pentru mine, cel puțin, de înțeles: tatăl meu a fost ofițer de stare civilă, iar mama – cadru didactic. Cred că nu e nimic surprinzător în a urma acest traseu, eu însămi devenind cadru didactic, iar sora mea – psihoterapeut.
Revenind la întrebare, pot spune că cea mai exigentă, dar totodată și cea mai remarcabilă activitate pe care o desfășoară un profesor universitar este să lucreze cu studenții. A fi dascăl însă nu înseamnă doar a transmite cunoștințe. A fi dascăl înseamnă a face tot posibilul în a câștiga respectul acelora pe care îi instruiești, devenind călăuza și părintele lor spiritual. Totuși, îmi exprim tristețea și părerea de rău pentru că trăim vremuri în care, din păcate, are loc o permanentă degradare a poziției intelectualului, mai ales a aceluia care lucrează în învățământ. În pofida acestui fapt, îmi exprim convingerea că dascălii au fost, sunt și rămân pilonul oricărei societăți, cu toate defectele și neajunsurile ei.
Pentru că suntem un departament mic, putem profita de avantajul că avem posibilitatea să lucrăm destul de mult cu fiecare student în parte. Așa îi putem cunoaște, înțelege și susține mult mai bine. Aș mai sublinia că ne bucurăm și de sprijinul deplin atât al Ambasadei României în Republica Serbia, cât și de cel al Consiliului Național al Minorității Naționale Române în promovarea studiilor de limba română ca limbă maternă, în sensul că, printre altele, acelor candidați care vorbesc românește și se-nscriu la noi le vor fi acordate burse de studiu. În plus, de o deosebită importanță este și instituția lectorului străin. În momentul de față, pe acest post se află conf. univ. dr. Daniel-Sorin Vintilă, prin intermediul căruia colaborăm excelent atât cu Institutul Limbii Române din București, cât și cu alte lectorate și universități din străinătate.
Postul dumneavoastră subînţelege şi o activitate ştiinţifică. Ce lucrări ştiinţifice aţi scris? Unde le-aţi publicat şi prezentat?
Munca de profesor universitar presupune atât o muncă didactică, cât și una științifică, cu atât mai mult că regulamentul de promovare în ierarhia universitară este unul cumulativ, cu criterii axate pe ambele laturi.
În cele peste două decenii de activitate științifică, am publicat cărți și articole în limba română, sârbă și engleză, atât la edituri naționale, cât și internaționale, axându-mă pe domeniile de cercetare și interes preferate – limba română în Voivodina, onomastică, istorie orală și studii de gen, analiza discursului mass-media. Am participat la conferințe și simpozioane științifice în țară și străinătate, programe de schimb, dar și la realizarea proiectelor. Am colaborat cu foarte mulți colegi universitari și am cunoscut oameni extraordinari.
Vorbind despre realizări, aș evidenția cercetările din onomastică, mai plastic spus – prima „mare dragoste” și domeniul în care am scris și susținut teza de doctorat. Finalizând-o, am avut parte de o enormă bucurie și satisfacție, fiindcă pe baza ei au apărut două cărți: Onomastica românilor din Banatul Sârbesc Central: studii de antroponimie, scoasă la Editura Gutenberg Univers din Arad, România, în 2014 și Etimologia numelor de persoană la românii din Banatul Central și de Sud, apărută în 2017 la Editura Facultății de Filozofie din Novi Sad. Scopul acestei cercetări a fost de a întocmi un inventar al numelor de persoană în localităţile româneşti de pe teritoriul Banatului Central și de Sud (Ecica, Iancaid, Sărcia, Torac şi Uzdin), cu accentul pe etimologia lor. Corpusul îl constituie antroponimele colectate din registrele matricole, care apar pe parcursul veacului trecut, de la 1900 la 2000, alcătuindu-se o listă a prenumelor în ordine alfabetică, cu explicații despre originea și semnificația numelui, răspândirea în Europa, căile de pătrundere, formele derivate şi hipocoristice, corespondentele în alte limbi. Evocând emoțiile și evenimentele care au avut loc începând cu etapa de colectare a materialului, într-o vară caniculară a anului 2005, la primăriile din satele Ecica, Iancaid, Sărcia, Torac și Uzdin, punctul culminant având loc un an mai târziu, tot într-o vară caniculară, în momentul susținerii tezei de doctorat, chiar și acum, după atâta vreme, vreau să adresez mii de mulțumiri oamenilor minunați – ofițerilor și angajaților la primăriile din localitățile amintite – pentru amabilitate, răbdare și pentru tot ajutorul acordat în adunarea materialului.
Ce preferați: să lucrați cu studenţii sau activitatea ştiinţifică? De ce?
În meseria noastră, una fără cealaltă sunt de neconceput. A lucra cu studenții oferă imense oportunități de cercetare științifică și invers, rezultatele realizărilor științifice ne oferă sprijin, aplicându-le în activitatea didactică. Altfel spus – sunt două fețe ale aceleiași monede. În acest context, știu mulți colegi, excelenți oameni de știință, dar care se descurcă puțin sau deloc ca profesori; pe de altă parte, cunosc colegi dezinteresați în a face cercetări, nevrând altceva decât să țină cursuri. Din postura profesorului titular care a trecut toate selecțiile, fiindu-i impus să facă atât activitate didactică, cât și una științifică spre promovare, pot spune că ambele necesită o muncă asiduă, devotament, exigență și responsabilitate. E lungă calea de la momentul colectării datelor până la finalizarea cercetării, trimiterea spre recenzare și evaluare și, într-un final, publicare. Pe de altă parte, nu e deloc facil sau mai puțin exigent a pregăti materiale didactice, a le sistematiza, prezenta și a-i instrui pe alții, dându-ți strădania să însușească cât mai bine materia. Dar, satisfacția pe care o am văzând privirea senină, buzele zâmbitoare, capetele clătinându-se în semn de aprobare și înțelegere, provoacă un sentiment de mulțumire unic.
Danijela Bakić Scumpia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 31 din 30 iulie 2022
