Relaţiile româno-sârbe de-a lungul veacurilor reprezintă un model care este mai rar întâlnit în istoria zbuciumată a Europei, având în vedere buna vecinătate şi prietenia tradiţională care leagă cele două popoare. Totuşi, nu trebuie să fim exclusivi, căci şi între sârbi şi români au avut loc, în anumite perioade, conflicte şi tensiuni care din fericire nu se vor transforma în războaie sau ciocniri armate violente, însă având cauze şi consecinţe care au influenţat într-o oarecare măsură poziţia ambelor popoare, dar şi a întregii zone, din timpuri străvechi până în zilele noastre.
Aceste relaţii de natură politică, economică, confesională sau culturală s-au desfăşurat la toate nivelurile, de la cel mai înalt – între statele celor două popoare, până la nivel local şi terminând cu relaţiile individuale, în care un loc deosebit de important îl ocupă căsătoriile mixte.
În acest studiu ne-am propus să prezentăm unele aspecte ale relaţiilor sârbo-române în Banat, în special în Banatul sârbesc – partea Banatului istoric care, în urma conferinţelor de pace din 1919-1920, a aparţinut Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (Iugoslavia) şi care azi se găseşte în cadrul Provinciei Autonome Voivodina (Republica Serbia). Trebuie să specificăm faptul că totul ce este legat de Banatul sârbesc înainte de 1918, a reprezentat o parte componentă a celor petrecute în Banatul istoric, încadrat până în acest an în Monarhia Habsburgică, respectiv Austro-Ungaria.
Banatul a reprezentat din timpuri străvechi, inclusiv în perioada tratată în acest loc (secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, până la 1918), o zonă de interferenţe etno-lingvistice, culturale şi confesionale, fenomen care nu a dispărut nici mai târziu, reprezentând şi în zilele noastre o adevărată bogăţie a acestui spaţiu.
Dr. Mircea MĂRAN,
istoric
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 8 iulie
