În zona Serbiei de Est, mai exact în comuna Golubaț, se află în aceste zile Anna Plotnikova, consilier științific al Institutului de Slavistică al Academiei Ruse de Științe. Motivul vizitei sale este desfășurarea unui proiect care presupune muncă de cercetare pe teren.
Din dorința de a afla mai multe despre activitatea sa, am purtat un dialog cu distinsa cercetătoare, care ne-a vorbit cu pasiune despre proiectul la care lucrează:
Ne puteți oferi mai multe detalii despre proiectul la care lucrați?
Este vorba despre un proiect internațional, bazat pe un acord de colaborare între Institutul de Lingvistică al Academiei Sârbe de Științe și Arte (SANU) și Institutul de Slavistică al Academiei Ruse de Științe din Moscova.
Numele proiectului este „Ritualuri funerare în spațiul slav și neslav”, și acoperă o zonă geografică extinsă.
Proiectul se realizează cu sprijinul Fundației Ruse pentru Știință (№ 22-18-00484-П «Славяно-неславянскиепограничья: похоронно-поминальный обряд в этнолингвистическом освещении»https://rscf.ru/project/22-18-00484/). În cadrul acestui proiect am efectuat cercetări și în regiunile Zaječar și Negotin, iar acum mă aflu în zona Braničevo. Am vizitat sate și am discutat cu informatoare locale despre obiceiurile din satele sârbești, dar și din cele românești. Este important și util să observăm aceste practici, întrucât există o împletire între obiceiurile culturii populare sârbești și cele ale culturii populare românești. Această interacțiune este interesantă și din punct de vedere lingvistic.
Cercetarea lingvistică din acest domeniu a fost inițiată de mentorul meu, domnul Nikita Ilič Tolstoi. Originar din Vârșeț, acesta a trăit și a lucrat multă vreme în Rusia. A absolvit Universitatea de Stat din Moscova, unde a fondat Școala lingvistică moscovită. Este vorba despre o ramură lingvistică, nu etnografică, întrucât se bazează pe limbaj ca reflectare a vieții populare – obiceiuri populare fixate în cuvinte.
Nu știm ce s-a întâmplat cu două-trei secole în urmă dacă nu avem surse scrise. Totuși, avem surse orale care se referă la materialul folcloric – obiceiuri, tradiții, credințe – care se păstrează în cuvinte. Fiecare cuvânt, privit din punct de vedere lexical și etimologic, poartă în sine ceva direct legat de cultura populară.
Pentru a explica mai bine, voi da exemplul cuvântului „pomană”, despre care știm că este de origine română. La sârbi există forma „pomen”, iar la ruși – „vospominanie” sau „pamiatnik” (în traducere – monument comemorativ). Așadar, deși în limba română cuvântul a intrat din limba slavă, astăzi sârbii nu îl mai resimt ca fiind al lor. În dicționarele sârbești nu apare „pomană”, nici măcar ca formă dialectală. Deși este întâlnit în satele sârbești din districtul Braničevo, cuvântul „pomană” este înlocuit cu termenul „daća”.
Proiectul nostru cercetează nu doar relația de influență româno-sârbă, ci și pe cea ruso-greacă (în Rusia, grecii trăiesc în regiunile sudice), precum și influențele aromânilor din Macedonia și Albania asupra popoarelor slave, și invers. Esența acestei cercetări constă în a ajunge, prin intermediul cuvintelor, la substratul cultural.
Înregistrăm texte despre obiceiuri, despre modul în care acestea se întrepătrund, ce au în comun și ce este autentic. Scopul este de a urmări și reda o imagine de ansamblu a regiunii și a tradițiilor sale.
Când a început proiectul și cât va dura?
Proiectul a început în 2022. Fundația Rusă pentru Știință l-a susținut pentru o perioadă de trei ani. Am solicitat prelungirea și am primit încă doi ani, ceea ce înseamnă că munca noastră a fost bine apreciată.
Acum suntem la finalul celor trei ani de muncă, iar rezultatul este publicarea unei cărți. În această carte se regăsește și lucrarea mea despre ritualurile funerare, rezultat al cercetărilor efectuate în satele din jurul Zaječarului și Negotinului. Din toate aceste sate am rămas cu impresii pozitive.
Aș dori să povestesc o întâmplare din satul Grljan, lângă Zaječar. Am mers la cimitir și am întâlnit oameni care veniseră și ei acolo, la o zi după înmormântare. Mama – româncă – decedase în urmă cu 10 ani, iar tatăl fusese înmormântat cu o zi înainte. În timpul vieții, mama ceruse ca, după moarte, măcar unele dintre obiceiuri să fie respectate în limba română.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 40 din 4 octombrie 2025
