Aşezări, destine, oameni

Cetatea Ram nu a fost cucerită niciodată, decât numai de vizitatori

Cetatea Ram nu a fost cucerită niciodată, decât numai de vizitatori

Mi-am împlinit și anul acesta visul de a mă plimba câteva ore singură, pe străzile localității Ram. Doar eu cu gândurile mele. O liniște perfectă, peste case se zăresc vârfurile dealurilor, printre străduțe adie un vânt plăcut. Totul e perfect! Singura gălăgie care se aude este ciripitul păsărilor. Deși, odată cu sosirea vacanței, gândurile mele zburau spre un apus la malul mării, spre plimbări în zorii zilei pe plajă, o sumedenie de gânduri și planuri… Într-un final am vizitat câteva localități de la noi, iar despre una dintre ele o să aflați în acest reportaj.

Localitatea Ram
Ram, un sat care conform recensământului din 2011, avea o populație de 258 de locuitori, pe unii dintre ei i-am cunoscut, și pot să vă spun că sunt oameni plăcuți, veseli, primitori, pozitivi indiferent de ceea ce fac sau cât câștigă, am mai observat că acei oameni niciodată nu încep conversația cu o lamentație. În societatea de azi, când toți sunt ocupați, stau și mă gândesc cât de binecuvântată sunt de Dumnezeu atunci când întâlnesc oameni frumoși și rafinați spiritual.

Cetatea Ram și priveliștea cuceritoare
Ajunsă în localitatea cu același nume, am poposit câteva ore la cetatea Ram. Situată pe o pantă abruptă de pe malul drept al Dunării este pur și simplu uimitor, iar pentru a ajunge să vizitați cetatea trebuie să urcați peste o sută de trepte, însă efortul este răsplătit printr-o priveliște superbă, de unde puteți să admirați Dunărea. Panorama este superbă. Învăluită de o linişte absolută, în mijlocul acestor ruine, imaginându-mi viaţa de aici de acum câteva sute de ani. M-am bucurat că vacanța din acest an mi-a scos în cale şi acest obiectiv important, cetatea Ram fiind una dintre cele mai vechi fortificaţii din Serbia. Deși în timpul verii este destul de aglomerată, atunci prinde viață cu adevărat. Este cu siguranță una dintre favoritele mele. La fel de frumoasă în orice anotimp, va încălzi sufletul oricărui călător romantic. Însuși pietrele, din care este construită cetatea, vorbesc despre trecutul nostru, iar din fiecare zid răzbate câte o poveste de istorie.

Istoria cetății
Se presupune că această fortăreață a fost construită vizavi de cetatea Haram, aflată de cealaltă parte a fluviului și ale cărei ruine nu s-au mai păstrat. Nu se știe cu siguranță când a fost construită cetatea Ram, dar datează de pe timpul cetății Haram, care este menționată în rapoartele războaielor maghiare-bulgare. Cea mai veche menționare a acestei cetăți este în 1128, când bizantinii i-au înfrânt pe unguri lângă această cetate. După Bizanț, următoarea mare putere care a fost prezentă în Serbia au fost turcii, pe timpul sultanului Baiazid al II-lea, care a ordonat construirea unei fortificații cu deschideri de tun chiar în acest loc, pentru a întări apărarea graniței dintre Smederevo și Golubac de incursiunile maghiare. Astfel, cetatea Ram reprezintă una dintre primele cetăți de artilerie din zonă. Pe măsură ce Imperiul Otoman s-a extins mai spre nord în 1512, cetatea Ram și-a pierdut importanța, deoarece nu mai era la graniță. Cu toate acestea, în decursul secolului al XVIII-lea, în timp ce Turcia se afla în război cu Austria, Ramul și-a redobândit importanța. După aceea, la mijlocul secolului al XIX-lea, turcii au părăsit cetatea, iar Ramul și viața din el s-au stins. Pe durata răscoalei lui Koča, în timpul Războiului Austro-Turc din 1788–1791, cetatea a fost grav avariată.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 18 septembrie 2021