Agricultură

Crescătorii de animale din Dupljaja nu mai au păşune

Crescătorii de animale din Dupljaja nu mai au păşune

De câteva luni încoace crescătorii de animale din Dupljaja se confruntă cu o problemă. De la Dejan Brankov din Dupljaja veți afla despre ce este vorba.

Care este situaţia actuală în ceea ce privește creşterea ovinelor?
În momentul de față, în zootehnie, cea mai favorabilă situație este în domeniul creșterii ovinelor. Totuși, există o problemă, în sensul că avem nevoie de pășuni. O persoană, care spune că este din Subotica, a venit și a răscumpărat întreaga pășune. În sat creștem 1.300 de oi pe care acum nu avem unde să le păzim. Eu am fost nevoit să cumpăr o pădure și o căsuță pentru ca să duc acolo cele 150 de oi și să măresc în continuare turma. În caz contrar, singurul lucru care ne rămâne este să vindem toate oile, pentru ca să ieșim din această problemă și să nu ne ocupăm de ceea ce ne place.

Cu ce probleme vă confruntaţi? Există vreo soluţie?
Singura problemă este această pășune. Acea persoană ne interzice să o traversăm și nu avem nicio altă cale. Acolo există unicul drum, însă nu toți îl putem folosi. Totuși, trebuie să traversăm pășunea pentru ca să ajungem la drum. Am o parcelă cu lucernă, iar ca să ajung la ea trebuie să trec prin pășune. Persoana aceea m-a dat în judecată. Singura soluție este să vorbim cu persoana respectivă sau ca ea să renunțe. Nu știu ce altceva să zic. Într-adevăr avem multe animale. Localitatea întreagă trăiește din zootehnie. Nimeni nu a plecat din sat. Tinerii nu au părăsit locul. În această localitate există în jur de 80 de elevi în clasele I-VIII. Satul este mic; are în jur de 800 de locuitori. Așadar, există de la 250 până la 300 de case. Acum a venit o persoană și ne obligă să vindem animalele sau să le facem cadou.

Aţi făcut ceva ca să rezolvaţi problema?
A fost televiziunea, am mers la minister și în comuna Biserica Albă. Toți fac promisiuni, însă nimeni nu spune la modul concret cum să procedăm. Am rămas în voia sorții. Nu știu ce va mai fi nevoie să facem. Poate că trebuei să luăm un avocat, să dăm persoana respectivă în judecată… Noi avem doar un contract din anul 2007 care este valabil 30 de ani, dar în ciuda acestui fapt o altă persoană a primit contract pe 15 ani. Așadar, contractul nu a fost desfăcut, dar pășunea a fost vândută altcuiva. Am fost la minister, însă ei nu știu despre ce este vorba și ce se întâmplă. Ni s-a spus că aratul pășunilor este interzis, ele serviind doar animalelor.

De când există această problemă?
Problemă a apărut în aprilie.

Ce intenționați să faceți în această situaţie?
Am început să fac un sălaș. Am cumpărat o căsuță care va fi a mea. Nimeni nu mă va putea da afară de acolo. Rămâne de văzut dacă în septembrie va fi nevoie să mai iau o parte din pășune pentru ca să pot supraviețui. Intenționez să măresc turma. Nu am de gând să vând oile, pentru că din oierit trăiește familia întreagă.

Care rase de oi creşteţi?
Cresc oi de rasa Witenberg. Am și câteva oi de rasă autohtonă, însă berbecii sunt toți de rasa Witenberg.

Cum se trăieşte din oierit?
Din oierit s-ar putea trăi bine dacă cineva ar avea înțelegere pentru noi și dacă ne-ar oferi un preț puțin mai mare pentru miei. Am vândut mieii la preț de 240 de dinari kilogramul. Purceii costă 250 de dinari kilogramul. Scroafa fată de la 7 până la 10 purcei, chiar și mai mulți, pe când oaia are doar un miel. Eventual fată doi miei. Totuşi, la momentul de față creșterea oilor este cea mai rentabilă, deoarece ele petrec nouă, zece luni la pășune și nu au nevoie de altă hrană. Mulgem oile, producem brânză. Până acum am vândut toată brânza.

Daniela SKUMPIA BAKIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 14 august 2021