Spiritualitate

Dacă ne vom ruga Maicii Domnului, fiţi convinşi că ne va ajuta

Dacă ne vom ruga Maicii Domnului, fiţi convinşi că ne va ajuta

În Crez mărturisim credinţa că Mântuitorul Iisus Hristos s-a pogorât pentru noi din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om. Acest adevăr al credinţei noastre, stabilit astfel de Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul I Ecumenic din anul 325 d.Hr., precum şi faptul că în 25 martie ne aducem din nou aminte de cea care a născut pe Domnul, prăznuind Bunavestirea, mă face să scriu despre Fecioara Maria – Maica Domnului.

Trebuie să mărturisim adevărul, chiar dacă el nu ne este pe deplin favorabil. Şi adevărul este că nu cunoaştem foarte multe despre Maica Domnului. Poate cuvintele mele vor stârni în cugetul vostru dorinţa de a cunoaşte mai mult. Se ştie că părinţii ei se numeau Ioachim şi Ana, erau din Nazaret şi nu s-au bucurat de copii până la bătrâneţe. Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor fierbinţi şi le-a dăruit o fată, căreia i-au pus numele Maria.

La trei ani este dusă în Templul din Ierusalim, unde petrece 12 ani. După ieşirea din Templu, Arhanghelul Gavriil îi vesteşte că a fost aleasă să fie Maica Mântuitorului Lumii. Bunavestirea ne prezintă cinstirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui Dumnezeu. Arhanghelul însuşi îi spune: ,,Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu” ( Luca 1, 35). Fecioara Maria păstrează în secret vestirea adusă de înger şi se supune cu evlavie voii lui Dumnezeu. Viaţa ei a devenit din acest moment o continuă dăruire Tatălui Ceresc şi o jertfă, pentru a duce la îndeplinire voia Sa.

Se logodeşte cu Iosif şi peste puţină vreme naşte pe Iisus în ieslea din Betleem, devenind astfel Născătoare de Dumnezeu. Şi după naştere rămâne tot fecioară şi Iosif nu a fost şi nu a devenit nici după naşterea lui Iisus, soţul natural al Mariei, ci a rămas mai departe protectorul Sfintei Fecioare.

Pr. Petru BERBENTIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 64 din 25 martie