Tradiții

Dacă nu ne păstrăm tradițiile ne uităm identitatea

Dacă nu ne păstrăm tradițiile ne uităm identitatea

Vremea de afară ne atrage spre visare și ne îndeamnă mai degrabă să ne refugiem în casă, la gura sobei sau în cazul nostru, să ne bucurăm de căldura sufletului interlocutorului de astăzi. Pentru că povestea noastră ajunge astăzi la Caransebeș, unde ne așteaptă un scriitor, care este și profesor de matematică-informatică, precum și city managerul orașului.

Cine este Florin Bogdea?

Greu de răspuns. Aș putea să vă povestesc însă parcursul meu. M-am născut în Caransebeș. Am absolvit Liceul Teoretic „Traian Doda” din Caransebeș, la secția de matematică-fizică. Am urmat Facultatea de Matematică la Universitatea de Vest din Timișoara și am absolvit în 1999. În 2001, am finalizat studiile și în informatică. Am devenit profesor de matematică-informatică din anul 2000, la Liceul Tehnologic „Dacia”, pe atunci Grup Școlar, din Caransebeș, unde am activat 12 ani ca director al liceului. În acest timp, am absolvit câteva școli de management educațional și organizațional, iar acum sunt înscris la doctorat, în management și inginerie. În prezent, ocup funcția de city manager la Caransebeș și profesor la liceu.

Cum ați ajuns de la matematică la poezia în grai?

Dragostea mea pentru poezia în grai a venit din copilărie, din faptul că am trăit acele momente simple și pline de duh la țară, împreună cu bunicul meu, în satul Ilova, comuna Caraș-Severin. Deși locuiam la Caransebeș, acolo mergeam foarte des, întâlnind oameni simpli de la țară, dar cu o mentalitate solidă și un caracter sublim. Oameni care își păstrau graiul bănățean, atât de drag nouă gugulanilor, din zona de munte a Banatului și nu numai, având privilegiul să trăiesc obiceiurile străvechi de la sat, care astăzi, din păcate se pierd tot mai mult. Am început să scriu poezie în grai și poezie cultă încă din școala generală, dar eram îndrăgostit și de matematică, care practic mi-a definit partea reală din poetul său creatorul de poezie Bogdea Florin. Atunci când visam și scriam versuri, în momentul în care mai rezolvam câte o problemă la matematică reveneam la concret, la exact, părăsind lumea visătoare a poeziei.

Știu că, încă de la începutul carierei dvs. în învățământ, ați acordat o atenție deosebită dansurilor populare, copiilor recitatori în grai și, în special, spectacolelor tradiționale. De ce v-ați implicat în aceste activități?

Încă de când am intrat în învățământ am editat o revistă despre activitățile Şcolii, „MediaF”, unde am publicat și poezii. Eu am fost coleg cu Sorin Olariu. Am lucrat împreună la această revistă atâta timp cât el a fost în țară. Tot în cadrul liceului, mai întâi ca și profesor, iar apoi ca și director, organizam recitări de poezie și nu numai, participam la diverse activități culturale din oraș. Aveam și copii pe care îi încurajam să recite de sărbători, la evenimente, la bibliotecă, la Casa de Cultură, la Episcopie. M-am implicat pentru că sunt profesor, iubesc copiii, îmi plac activitățile cu copiii. Consider că ei sunt cei care pot duce mai departe obiceiurile și graiul nostru strămoșesc. Sensibilizându-i și implicându-i în activități culturale consider că le stârnesc interesul pentru graiul bănățean.

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 10 februarie