Cultură

Daniel Susa: Pictura este culoare, pasiune, viață și armonie

Daniel Susa: Pictura este culoare, pasiune, viață și armonie

În pictură, ca și în orice fel de artă, trebuie să existe o balanță între știință, muncă și talent. Cu toate acestea, majoritatea se bazează mai ales pe talent și cred că dacă au talent vor reuși să fie originali, sprijinindu-se doar pe inspirație. Este adevărat, talentul aduce cu sine expresivitatea artistică, însă cu cât exersezi mai mult diverse tehnici cu atât le vei stăpâni mai bine și vei ști când și cum poți apela la ele. În plus, dacă consideri că învățând tehnicile clasice de pictură vei ajunge să faci doar clișee și îți vei pierde originalitatea, te înșeli. Până nu stăpânești tehnica nu ai cum să îți materializezi ideile, nu poți reda ceea ce este în imaginația ta – afirmă artistul plastic Daniel Susa din Uzdin.

L-am întrebat pe Daniel cum reușește să împace arta cu alte activități și iată ce ne-a răspuns: ,,Consider că menirea sau misiunea omului pe Pământ este să înțeleagă scopul existenței sale…Să găsească o mulțumire sufletească care, prin felul de gândire, prin felul de vizualizare sau de ascultare și înțelegere rezultă acțiunii reușite sau nu într-un anumit domeniu. Pentru mine este important ca ceea ce fac să fac cu drag. Mă concentrez asupra acelui lucru. Avansând la o lucrare, pur și simplu vin alte idei care sunt legate și de lucrul anterior. Evident, mă ocup cu activități care își au o legătură comună sau reușesc să le găsesc echilibru prin faptul că mă îndeamnă să observ contrastul de care e nevoie, dar în același timp și plăcerea”.


Întrebat cum arată timpul său de artist plastic, dacă are vreo deprindere când pictează și cât timp alocă picturii, Daniel răspunde: ,,Dorința de a reda modul de percepere a conjuncturii în care mă găsesc sau cum mi-aș dori să fie dovedesc surprinderile venite ca un val pe care ,,plutesc” cu mândrie. Mă simt în apele mele. Simt Soarele, fie că e după nori sau nu e deloc. Ceva-mi prevestește cum va decurge timpul. În timpul realizării unei lucrări uneori e necesar să mă distanțez de ea pentru a o putea vedea în ansambul ei. Atunci mai și dansez, deoarece în felul acesta acumulez energie și trăiesc frumoasele amintiri de la trupa de dans ,,Reflex” din Timișoara unde am făcut dans sportiv și modern. Da, sunt dansator. În funcție de ,,cerințele” lucrării și modul de abordare a acesteia, ritmul de lucru, dar și timpul, sunt factori esențiali. Fiindcă tot începutul are și un sfârșit, îl las să decurgă la modul ,,controlat”, cu ușurință, fie că este vorba de câteva minute sau ore, să fie o continuitate în fiecare zi”.


Despre ambianța în care lucrează Daniel ne spune următoarele: ,,Ca să-mi aștern pânza, o influență pozitivă are și muzica pe care o ascult. Îmi dă un imbold. Ascult muzică de dans latino și instrumentală, ,,Armik” și, vrând-nevrând, aud păsările cerului sau papagalii din casă. Bineînțeles că întotdeauna se găsește vreun câine lup în jurul meu care îmi face companie. Important să am toate ustensilele la îndemână. Când știu că toate-s aranjate, mă apuc de treabă. Îmi ghidez gândurile și concentrarea într-o ambianță unde pătrunde lumina naturală, unde există vreun detaliu de ghiveci cu plante verzi, albume de artă, schițe și lucrări (neterminate)… fie un atelier propriu-zis sau improvizat”.

Virginia PUIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 27 martie 2021