Colindele sunt, într-o oarecare măsură, mijlocitoare între credinţele păgâne mitologice şi noua învăţătură creştinească. De aici devine un amestec al zeităţilor etnice cu sfinţii creştini întrânsele. Este surprinzător că în numeroase colinde româneşti întâlnim cicluri întregi de fragmente eleno-latine creştine, deoarece păgânismul era adânc înrădăcinat în popor. Aşadar, noua doctrină a evangheliei, spirituală şi rigidă, forma un contrast mult mai mare, decât puterea de a reînnoi străvechile credinţe deşarte.
Datinile şi obiceiurile sunt produse ale unui popor, ale unei ginţi. Sunt spiritul unui neam prin care se manifestă geniul şi caracterul, cu toate valorile sale, vizând credinţa, folclorul şi cultura prin care poporul aspiră la un prezent şi un viitor mai bun.
Datinile populare au o însemnătate şi o valoare semnificativă, în special la români. Astfel de datini nu sunt decât nişte manifestări, adesea foarte curioase şi bizare, caracteristice spiritului românesc, pe de o parte, iar de cealaltă parte are amprenta originii latine. Deci, în aceasta constă calitatea naraţiunii strămoşeşti, străbătând secole întregi până în zilele noastre. Ne vom referi doar la sărbătorile de iarnă şi îndeosebi la Crăciun şi Anul Nou care coincid cu sărbătoarea naşterii soarelui la popoarele din Antichitate.
Datinile strămoşeşti din preajma Crăciunului – colindatul şi colindele, piţărăii sau colindătorii – ne reamintesc în seara de Crăciun de datinile de la Saturnalii, zilele juveniale şi calendele de ianuarie ale romanilor antici în cinstea zeului timpului şi agriculturii, Saturnus, care începeau la romanii antici în 17 decembrie în cinstea zeiţei Ops, soţia lui Saturnus, continuând în 19 decembrie şi cu zilele junilor Dies Iuvenal, iar în 21 decembrie şi cu calendele de ianuarie, formând o sărbătoare care avea durata de două săptămâni. Aceste tradiţii se trag, incontestabil, de la calendele de ianuarie, când tinerii romani antici mergeau pe străzi, bătând la porţi şi strigând ,,Io Saturnalia”, iar la noi, românii creştini, ,,Bună seara lui Crăciun”.
Ilie BABA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 51 din 23-30 decembrie
