Cu toate că există mai multe domenii de activitate desfășurate de-a lungul anilor de Eufrozina Greoneanț, deocamdată ne oprim doar la o singură latură – cercetarea vieții tradiționale și tot ceea ce a adus și duce cu sine acest domeniu, poate, insuficient abordat în spațiul nostru identitar.
Pe acest motiv, vin cu o întrebare simplă: de ce cercetare etnologică de teren?
Și răspunsul este tot simplu – teza de doctorat, „Tradiție și memorie familială”. Dar, până a ajunge aici, au trecut ani și ani când, în ipostaza de ziarist am scris despre portul popular din localitățile noastre românești, despre femeile care încă se mai îndeletniceau cu unele meserii tradiționale precum cusutul și brodatul portului popular, a costumelor tradiționale pe care le purtau copiii, fete și băieți, la programele culturale organizate de-a lungul anului școlar, apoi confecționarea „păpucilor de lână”, „năticaci” sau cum se mai numește încălțămintea purtată tot cu această ocazie. Au mai fost și o serie de festivaluri, manifestări culturale la care se promova dansul și cântecul popular pe care trebuia să le urmăresc și consemnez în paginile săptămânalului „Libertatea”.
La toate acestea se adaugă și cunoștințele pe care le-am obținut în familie, mama având în „dulapul cu trei fiocuri” cum îi ziceam noi, obiectele de vestimentație aduse în zestre când s-a căsătorit, dar și multe altele pe care, împreună cu bunica mea, le-au țesut de-a lungul anilor. Și acum îmi amintesc, în anii copilăriei mele, războiul întins în imensa cameră pe care noi, copiii, o știam drept „camera dân spate”, unde în timpul iernii era cald și bine și unde mirosea mereu a cartofi copți, boabe de porumb fierte și pâine caldă. Astfel, în marea aventură a cercetării etnologice, m-am avântat cu un veritabil bagaj de cunoștințe.
Ați amintit teza de doctorat „Tradiție și memorie familială”. De ce tocmai o teză de doctorat bazată pe cercetarea vieții tradiționale?
Nu degeaba o vorbă din bătrâni spune „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!”. Niciodată nu am avut aspirații să mai fac alte specializări și studii pe lângă cele avute deja. Am considerat că Facultatea de Filologie – Limba și Literatura Română și Limba și Literatura Franceză, absolvită la Universitatea de Vest din Timișoara, precum și un an de cursuri de master intitulat „Management şi Marketing în Publicitate” la Facultatea de Jurnalism Comunicare şi Limbi Moderne, Universitatea „Tibiscus” din Timişoara, sunt suficiente pentru profesia de jurnalist pe care o aveam la Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova. Și erau. Mi-a plăcut profesia de jurnalist și toate aspectele acestui gen de activitate. Dar, câteodată, viața te duce pe căi nebănuite și te face să intri într-o mare aventură. Întâmplarea a făcut că prof. univ. dr. Otilia Hedeșan de la Universitatea de Vest din Timișoara să facă o lansare a trei volume dedicate cercetărilor etnologice în Serbia de Răsărit. Lansarea a avut loc la sediul Comunității Românilor din Serbia. A avut loc o discuție serioasă, intermediată de colegul meu, Simion Lăzăreanu, și deja în toamnă am fost înscrisă la studii doctorale. Nu a fost simplu, trebuia să dau examen de admitere, să scriu un proiect referitor la cercetările ce urmează efectuate, să structurez conceptul tezei…
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 29 iunie
