Cultură

Din călimara cu cerneală a lui Ioța Bulic

Din călimara cu cerneală a lui Ioța Bulic

Fenomenul picturii naive la Uzdin

Muzele îți bat la geam în zori

(fragment)

Un fenomen nu ar fi fenomen dacă ar apărea planificat și în mod firesc. El vine de regulă de nicăieri, se derulează ca o avalanșă și poate atinge culmi nebănuită Micul grăunte venit din abisuri ancestrale, în condiții prielnice, încolțește, crește și începe la un moment dat să dea roade. Concret, fenomenul picturii naive din Uzdin se poate explica analogic ca o avanlanță produsă de un mi bulgăr de zăpadă. Vorbim, aici în  termeni simbolici, nu însă fără un substrat bine îmbibat de realism. Pictura lor izvorărește dintr-o pornire naturală și firescă, din dorința intimă de a vedea și reda frumosul. Tumultul artistic, concretizat în plan designatic prin ample și definitorii spații, este marcat de reușite arealuri cromatice. Artistele, în acest caz, îmbină cu excelență și celestitate, atât forme regândite, profund decantate în plan estetic ale imaginii, cât și stanțe evocând ideea de nou, de spontan.

Astfel, un bulgăr de zăpadă răzleț într-o iarnă năprasnică, cum erau pe timpuri în această parte de Banat, din îndepărtatul an 1961, și-au luat calea nebună prin satul din întinsa pustă bănățeană, care s-a numit și se numește Uzdin, declanșând o avalanșă nemaipomenită, dar, nu de zăpadă, ci de culori, de imaginație și talent, elemente acumulate de cine știe când, dar refulate în cele mai dospite unghiuri ale spiritului creator. Muzele care veșnic veghează la ușile celor hărăziți cu daruri speciale, într-o noapte de iarnă, când luna își scânteia poleiul pe albul imaculat al zăpezii, când primii cocoși anunțau venire unei zile noi, au atins cu bastonul lor fermecat imaginația câtorva femei, țărănci, cu suflet mare asemeni imensei Câmpii Panonice, în care s-au născut și petrecut întreaga lor viață. Înconjurate de un spirit național românesc, de o inestimabilă comoară folclorică, trebuie să facă ceva pentru a scoate acest tezaur la văzul lumii, fiindcă dospit în lăzi încuiate cu șapte lacăte, nu ptea fi accesibile unui public mai larg, care merita să-și delecteze ochii cu operele lor de o veritabilă artă, generațiilor de artiști rămași veșnic necunoscuți.

Așa a apărut fenomentul picturii naive din Uzdin, care păstrând vechile tipare naționale și culturale a reușit să destrame un mit, acela al închistării în cadrele și șabloanele bine determinate ale unui patriarhalism bine înrădăcinat. În pictura lor se poate observa o pendulare între motivul extrem de elaborat și studiat cu amănunte de mare excepție și de tranșare directă. De asemenea de remarcat este desenul plin de amănunte semnificative, ideea de alternanță, de umbră și lumină și, îndeosebi de temperanța jocului coloristic. Artistele s-au dovedit a fi, pe parcursul anilor și deceniilor, excelente deținătoare a registrului designatic, fiind evocatoare a unor instanțe și amintiri plastice care le-au marcat tinerețea și care au culminat cu compoziții de mare și complex rafinament. În întreaga pictură naivă din Uzdin, coexistă o interesantă simbioză între gestul creativ, abordat cu lux de amănunte, cu iubire față de culoare și conceptualitate. Se poate observa în pictura lor, un simbolism și o bogată gamă ideatico-aritstică propusă, extrem de complexă și interesantă, lucrările lor fiind ereu supuse ideilor de primordialitate și de trăiri în plan primar și ancestral.

(din volumul de reportaje și proză scurtă ,,Peisaj ușor venețian”, Panciova, Editura ,,Libertatea”, 2010)

Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 30 ianuarie 2021