Când era tânără, la Uzdin, se ținea un joc în fața comunității locale. Sofia, a mers la joc, unde l-a văzut pentru prima dată pe soțul său,Todor. S-a întâmplat să vină rudele la joc și au spus: – Uite, acolo este un om bun, dintr-o familie bună, casă bună, vom face să vă căsătoriți! Trebuia să asculte. Te puteai logodi cu cineva și atât; nu se întâmpla nimic mai departe, pentru că deciziile le luau bătrânii. Sofia fusese destinată să se căsătorească cu Todor.
Povestea cunoscutei pictorițe Sofia Ionașcu începe aici…
Ei bine, lasă-mă să încep cu asta, ce-mi amintesc de când eram mică… Atât de multe… Îmi amintesc cum trăiau oamenii, ce făceau, de asemenea, că un bărbat nu ar putea face multe fără femeia de lângă el. Unde mergeau trăsurile, mergea și femeia, acasă și pe câmp. Când mama pleca de acasă, am scotocit imediat prin lucrurile ei. Aveam cinci ani și m-am îmbrăcat cum am știut și am putut, și apoi m-am admirat în oglindă: ,,Uite ce frumoasă sunt, sunt tânără!” Dar când venea mama acasă, vedea că cineva i-a umblat prin lucruri, pentru că nu am aranjat totul așa cum era. Încă ceva, bunica și străbunica locuiau cu noi în casă. Am insistat să mă învețe să tricotez. La început am rotit ceva ață pe care o foloseau pentru a repara șosetele.
La Uzdin, în trecut, nu era obișnuit ca oamenii să lucreze stând în fața televizorului, ieșeau la stradă, și apoi fiecare își făcea treaba. La început am făcut ceva simplu, mai întâi am învăţat cum se ţine un ac. Cu timpul, am trecut la broderie mai complicată, iar când am ajuns deja mare, singură am făcut lucruri pentru mine. A trebuit să ai tot felul de costume – ne mărturiseşte interlocutoarea.
Tatăl Sofiei, Adam, era fermier, iar mama ei, Aurora, era gospodină. Se ocupau cu diverse munci atât pe câmp, cât și în casă, având cai și porci, iar vitele le duceau la păscut. Sofia avea obiceiul să aștepte întoarcerea animalelor seara, însă nu putea distinge care sunt ale lor. Cele care se opreau la poarta lor erau, fără îndoială, ale familiei. Îmi amintesc că, după câțiva ani, tata a fost printre primii din Uzdin care și-a cumpărat un tractor, pe care l-a înlocuit mai târziu cu un model mai mare, dezvăluie Sofia. Ea continuă să povestească despre acele vremuri, când porumbul era cules manual, și cum ea și fratele ei contribuiau la recoltat.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 18 noiembrie
