Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim este cea mai mare sărbătoare din Postul Mare și amintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului, a doua zi după ce L-a înviat pe Lazăr. Crengile de măslini și palmier cu care a fost așteptat Mântuitorul, în părțile noastre sunt înlocuite de ramuri de salcie, această rânduială fiind plină de înțeles duhovnicesc:
Dintre toţi copacii, numai salcia, copac smerit, fără flori frumoase, fără fructe şi cu un lemn puţin căutat, de data aceasta a luat-o înaintea copacilor falnici, frumoși şi preţuiţi şi s-a grăbit în smerenia ei să-şi împodobească ramurile cu mâţişorii aurii şi să le ofere Bisericii pentru întâmpinarea Domnului. Mâţişorii sunt semne că deja viaţa şi-a reluat mersul, că a fost biruită moartea iernii, salcia fiind considerată simbol al renaşterii, curăţiei duhovniceşti dobândite prin rugăciune.
Tradiții și superstiții
Există o serie de tradiţii şi superstiţii care trebuie respectate nu doar în Duminica Floriilor, ci şi săptămâna înainte de această sărbătoare. Astfel se spune că:
nu este bine să plantezi pomi înainte de Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Puieţii care sunt băgaţi în pământ în această săptămână nu vor da rod, dar este indicat să plantezi flori în săptămâna ce urmează după această sărbătoare sfântă;
este bine ca femeile să aerisească lucrurile din casă prin scoaterea lor afară, în bătaia soarelui;
fetele care vor să se mărite în anul respectiv sunt sfătuite să îşi scoată zestrea afară, pentru chemarea ursitului;
fetele care vor să îşi întâlnească viitorul soţ sunt sfătuite să fiarbă busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu această apă să se spele pe cap şi apoi să toarne apa la rădăcina unui păr înflorit. Toate acestea însă în ziua de sâmbătă, înainte de la miezul nopţii, până la venirea zorilor, deoarece nu trebuie uitată interdicţia care spune că de Florii să nu te speli pe cap, altfel tot părul îţi va albi peste noapte;
nu e bine să faci urări de „La mulţi ani” persoanelor care au nume de floare înainte de Ziua de Florii. În tradiţia populară, a face o urare anticipată este de rău augur. Se spune că făcând asta, persoana respectivă nu va avea parte de o aniversare frumoasă, iar necazurile se vor aduna asupra sa.
Sâmbăta lui Lazăr (Moșii de Florii) sau Sâmbăta Morților
În tradițiile românilor, o zi importantă este sâmbăta lui Lazăr numită și Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților. În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania.
În această zi, femeile duc ramuri de salcie la biserică pentru sfinţire, pe care le duc acasă. Cu aceste ramuri de salcie se împodobește gospodăria, mai ales în mediile rurale, iar după ce trec Sărbătorile Pascale se pun la icoană, unde se păstrează pe tot parcursul anului. Câteva ramuri de salcie sfințită se duc la cimitir.
Tradiţia mai spune că La Moşii de Florii, femeile fac plăcintele pe care le dau de pomană celor trecuți la cele veșnice iar la sate femeile nu torc pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
În unele zone din România, îndeosebi în Sudul ţării, în ajunul Floriilor, se respectă tradiţia „Cântecelor de Paşti”. La casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă, purtând pe cap cunune cu flori de câmp. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care urmează să le încondeieze în Joia Mare. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre fete, care poartă numele de Lăzăriţa, se îmbracă în mireasă. În cântec, Lăzăriţa deplânge drama lui Lazăr şi spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima şi aceasta nu i-a îndeplinit dorinţa; atunci tânărul s-a dus cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze pentru oi, dar a început să bată vântul. Atunci creanga s-a rupt, iar el a căzut şi a murit. L-au găsit cele trei surori ale lui, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 17 din 24 aprilie 2021
