În dragoste creștem și dezvoltăm în noi tot ce este mai bun, deoarece, cu siguranță, un om are nevoie de bunătatea altui om. Cine cunoaște dragostea, cunoaște și incertitudinea. Tocmai în această incertitudine constă valoarea dragostei.
Profesor de matematică și, paralel, antrenor de fotbal
Născut la Vârșeț pe data de 17 octombrie 1975, Ovid Ciușu a copilărit la Grebenaț. A fost un băiat simplu, un român care la vârsta de 18 ani a plecat, împreună cu părinții, din Banat în S.U.A. La început venea pe meleagurile natale în fiecare an, în vacanța de vară. Are rude, prieteni și amintiri care îl leagă de localitatea Grebenaț.
Aflăm că amintirile sale din copilărie sunt legate de fotbal. A început să joace cu seniorii, iar toți coechipierii săi erau cu cel puțin partu ani mai în vârstă. ,,Toate amintirile mele, inclusiv cele mai puțin frumoase, au legătură cu fotbalul pe care l-am practicat la clubul ,,Vulturul”.
Ovid a continuat să practice sportul și în America. În studenție, după doi ani a jucat în divizia întâi. Era un bun jucător, prima bani și astfel a terminat facultatea. După terminarea facultății și-a dat magistratura în economie și apoi în matematică. ,,Am plecat de aici cu o pregătire foarte bună din Liceul ,,Borislav Petrov Braca”. Am devenit profesor de matematică și, paralel, antrenor de fotbal”.
Datorită acestui sport și-a făcut prieteni. După cum spune Ovid, astăzi, datorită acestor prieteni, i se deschid uși unde are nevoie. În ceea ce privește fotbalul, a fost antrenorul copiilor de pe când aceștia erau la vârste fragede și până când s-au înscris la facultate. În momentul de față este antrenorul copiilor din generația 2006.
Despre meseria de profesor Ovid ne spune următoarele: ,,În America sunt elevi de pe toate continentele și este foarte interesant, tocmai din cauza diversității. Școala unde lucrez are în jur 1400 de elevi, dar ca profesor de matematică am 70 de școlari”.
Aflăm că puterea unui profesor stă în mai multe lucruri, dar două sunt esenţiale: profesionalismul şi dragostea faţă de ceea ce face. ,,Profesionalismul se câştigă în permanenţă. Aşadar, pregătirea profesională în meseria didactică se reînnoiește mereu. Dragostea faţă de copii şi capacitatea de a lucra cu ei derivă din faptul că elevii privesc totul cu atenţie. Au dorinţa de a învăţa. Dacă eu, ca profesor, le ofer certitudinea că îi învăț și îi îndrum pe calea cunoaşterii, ei mă vor lua drept exemplu”.
Amintiri din anii de liceu
Ovid spune că ține minte mai multe lucruri din liceu. Își amintește de prof. Ion Berlovan, care în fiecare lună le dădea elevilor să scrie poezii. ,,Când primeam sarcina de a scrie poezii imediat mă uitam la Valentin Mic. Între poeziile scrise de el și cele scrise de mine nu era termen de comparație. Lui îi plăcea literatura, pe mine mă interesa matematica”.
Ovid își mai amintește că în liceu, pe lângă limba română, învăța și latină, franceză și engleză. ,,Recunosc că nu prea mă descurcam la limbi străine. Eram atât de confuz încât nici nu mai știam ce vorbeam. Dilema mea cea mai mare era dacă voi pronunța corect sau nu. Când am ajuns în America, la început nu era ușor, dar în scurt timp am învățat limba engleză”.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 9 octombrie 2021
