Serbia
27
clear sky

Gino Șoșgean, poetul boem

S-a născut pe data de 18.10.1990 în localitatea Sân-Mihai. În prezent locuiește la Novi Sad şi una dintre cele mai mari preocupări ale sale este poezia.
Despre sine zice că este poet, iar propria identitate și-o ascunde de oamenii cu gânduri rele. Cu toate că la două zile după împlinirea vârstei de șapte ani, a rămas fără o parte din mâna dreaptă, el se consideră mai apt de lucru decât mulți alți oameni. Modelele pe care încearcă să le urmeze sunt Bora Đorđević și Charles Bukovski.

,,Faptul că am rămas fără o parte din mâna dreaptă,
mi-a dat și mai multă inspirație în viață”

Acestea sunt cuvintele care au devenit adevăratul motto în viața lui Gino Şoşgean.
Poezia dă glas adevărului pentru că adevărul va trăi și dincolo de această clipă.
Indiferent de ghinionul ce-l urmărește încă din copilărie, continuă să ducă o viață de boem. Pe oamenii din jurul său îi lasă să-și facă propria atitudine și comportament față de el. Această stare de fapt, nu-l preocupă deloc. Nu se complică cu astfel de lucruri. Preocuparea lui este să lase urme în sufletul acelora care iubesc poezia.


Despre locul în care s-a născut, ne spune următoarele:
„Oriunde am fost, niciodată nu am uitat de satul natal, care ocupă un loc aparte în inima mea”! Gino Şoşgean spune cu mândrie că satul său natal a fost pentru el întotdeauna „centrul pământului”. Crescut într-o familie bănățeană, cu multă iubire față de credinţă, neam şi tradiţii, şi-a condus viaţa mereu în acelaşi spirit.


Cum a ajuns să scrie poezii, aflăm de la el: ,,Nimeni, în afara de fratele meu nu știa că scriu. Într-o zi mi-a făcut cadou o mașină de scris și a zis: „E a ta, frate, să nu te mai chinui să scrii pe hârtie”.
Trăiesc într-un mic mediu rural în care artiștii nu sunt înțeleși. Într-o zi am hotărât să îmi exprim și în public dragostea față de cuvântul scris și am mers la o asociație românească de la noi, despre care știam că se ocupă cu astfel de activități. Au râs de mine. Nu voi uita niciodată acele sentimente triste pe care le-am trăit atunci. De acolo am plecat și am luat bilet spre Panciova, doream să plec de acolo cât mai departe. Am ajuns la o cafenea, m-am așezat într-un colț și am început să beau. Atunci l-am cunoscut pe un scriitor, despre care nu am auzit până atunci. El m-a ajutat foarte mult. Mi-a zis atunci să nu renunț niciodată la ideea mea de a scrie. Și nu am renunțat.

Doar adevărul are viitor
Atunci când scrie o poezie, Gino deschide porțile propriei ființe, prin care vede minunea lumii căruia nu îi întoarce spatele. Cine, dacă nu el, poetul, să mărturisească despre poezie? Prin poezie, dă glas vieții, existenței, modurilor ei fundamentale de a fi, așadar suferinței și bucuriei, tragicului și eroicului, erosului și spaimei, sacrului și profanului, deznădejdii și visului, comuniunii cu lumea și înstrăinării de lume, care compun cu toate existența unui destin. Poezia dă glas adevărului pentru că adevărul va trăi și dincolo de clipa aceasta, pentru că doar adevărul are viitor. Nu ascunde bătăile inimii, ci le găsește loc în paginile sale. Scrie, așadar, lucruri simțite, fremătătoare, vibrante!

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 3 iulie 2021