Aşezări, destine, oameni

Între melancolic și nepăsare

Între melancolic și nepăsare

La expoziția de pictură organizată recent în cadrul Căminului Armatei din Vârșeț, în mod deosebit ne-au atras atenția lucrările pictoriței Blažena Miroslava Karkuš din Pecica (România), în care este surprinsă viața, în toate aspectele ei.
Blažena este o persoană deschisă și totuși introvertită, conștiincioasă, perfecționistă, loială, onestă, empatică, emotivă, creativă, gânditoare. Îi place să spună că temperamentul ei oscilează între melancolic și nepăsare, iar pictura se află în ADN-ul ei. Despre viața și activitatea sa, Blažena ne-a mărturisit următoarele:

  • M-am născut într-o zi de primăvară, la sfârșitul lui aprilie, în Arad, într-o familie de slovaci din Nădlac. Dacă ar fi să descriu familia mea aș spune că i-a caracterizat hărnicia, bunătatea, cinstea, modestia. Bunicii au fost oameni simpli, pe cei din partea tatălui i-am cunoscut prea puțin, problemele de sănătate i-au luat prea devreme de lângă noi, dar din partea mamei m-am bucurat de străbunica și bunicii mei o perioadă îndelungată. Cele mai dragi amintiri din copilăria mea sunt legate de ei. Și datorită lor sunt omul de astăzi! Din cauza serviciului, părinții s-au mutat în Pecica, pe atunci eu aveam 2 ani și am rămas aici. Tatăl meu, profesor de matematică, a decedat în 2014, iar fratele meu cu familia sa a decis să plece în Olanda, unde s-a stabilit de câțiva ani, așa că mi-a mai rămas mama. Ea este cea care îmi este alături mereu și mă sprijină în tot ceea ce fac. În prezent, sunt profesoară de educație plastică și directoare adjunct al Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Pecica, școala în care m-am format și față de ai cărei profesori port o deosebită recunoștință. Îmi place să cred că reușesc să fiu un om bun cu un caracter agreabil.
    Cred că pictura se află în ADN-ul meu, ținând cont de faptul că prima persoană care mi-a descoperit talentul a fost prima mea educatoare, doamna Damian. Mama nu a uitat prima zi când m-a dus la grădiniță și domna educatoare mi-a pus în față un desen cu conturul unei rochițe, mi-a pus acuarele lângă, mi-a înmuiat degetul în apă, apoi în culoare și mi-a arătat cum să fac buline. Din acea zi, doamna educatoare i-a spus mamei că sunt talentată. Desigur, talentul meu a fost șlefuit pe parcursul mai multor ani și de alți profesori. În perioada de gimnaziu și liceu de domnul profesor Seman Lucian, care ne preda la școală, dar și de doamna profesoară Curea Olimpia, de la Clubul Copiilor, unde îmi petreceam mare parte din zi după cursuri. Domnul Seman a fost cel care a insistat ca eu să aleg drumul artelor și să urmez studii superioare de profil. Și chiar dacă, între clasa a VIII-a și a X-a, lăsasem deoparte desenul și pictura, din clasa a XI-a am început să mă pregătesc serios pentru admiterea la facultate. După absolvirea liceului cu profil Filologie, am dat admitere și am fost admisă la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, specializarea Arte decorative, unde am avut-o ca și coordonator pe doamna profesoară Rodica Banciu. Și dacă mai sus am pomenit de ADN, trebuie să menționez că am avut în familia largită oameni cu diverse preocupări artistice: pictor de biserici, olar, sculptor și bineînțeles activități manuale – țesut, brodat, cusut ș.a.

De unde vă inspirați în realizarea tablourilor? Aveți surse de inspirație secrete sau așterneți pe pânză emoțiile și trăirile lăuntrice? Ce forme artistice practicați?

  • Sursele de inspirație nu sunt secrete. Principala sursă de inspirație este natura. Tot ceea ce ne înconjoară în lumea în care trăim, poate deveni, la un moment dat, subiect al unei lucrări de artă. Implicit, toate stările și emoțiile pe care le trăiesc se reflectă în lucrări prin cromatică, tușă, tehnică și uneori chiar prin subiect.
    În acest moment, în lucrările mele predomină pictura în acril, dar mai jonglez uneori și cu grafica de șevalet. Printre subiectele tratate se regăsesc peisaje, detalii din natură, flori, păsări, câteva portrete, elemente populare reinterpretate, dar și compoziții abstracte.

Unde ați expus până în prezent? Ce ne puteți spune despre colaborarea dvs. cu Asociația „Prezent”?

  • Până în prezent, expoziții personale am avut în Pecica, orașul de domiciliu, în Nădlac, orașul de unde provin și în Arad. În ceea ce privește expozițiile de grup, acestea au fost numeroase. În țară, am expus în Timișoara, Aiud, Suceava, Sibiu, Tulcea, București, Oradea, Caransebeș, Hunedoara, Reșița, Lupeni, Oțelu Roșu, Moldova Nouă, iar în străinătate la Bruxelles, Geneva, New York, Vilnius.
    Colaborarea mea cu Asociația „Prezent” a început cu ani buni în urmă, atunci când am cunoscut-o pe dna Steluța Guțiu, prin intermediul primarului orașului Nădlac la acea vreme, care susținea copiii talentați, prin intermediul asociației, în participarea la expoziții și concursuri de profil. Eu fiind cadru didactic atât la Nădlac, cât și la Pecica, aveam pe cine promova și am avut contracte de parteneriat în acest sens. Povestea s-a continuat într-o altă conjunctură, plăcută și de neuitat, atunci când am participat amândouă la prima ediție a Taberei Interetnice, organizată la Aiud de Guvernul României, prin Departamentul pentru Relații Interetnice și Fundația Inter-Art Aiud. Asta se întâmpla în toamna lui 2016, și de atunci colaborarea continuă, fructuos și armonios, cu multe proiecte de succes și împliniri sufletești, cu dificultăți pe care le-am depășit împreună, alături de colegii din familia „Prezent”.

Denis STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 13 noiembrie 2021