În unul din numerele săptămânalului noastru am amintit despre obiceiul numit Înfărtățirea și însurățirea ce ține de datinile legate de ziua de Sân-Toader când tinerii se prind frați de cruce sau fârtați, respectiv surori de cruce sau surate. O datină asemănătoare este și Mătcălăul, una dintre cele mai interesante și mai frumoase credințe populare, practicată în ziua de luni, respectiv marți, după Paștele Mici.
În scrierile sale despre viața tradițională a poporului român, folcloristul Simion Florea Marian, consemnează:
Mătcălăul este una dintre cele mai interesante și mai frumoase credințe populare. Potrivit tradiției bănățene, Mătcălăul este o ființă, un fel de semizeu, de erou din mitologia greco-romană, jumătate om, jumătate esență divină, foarte frumos și deopotrivă nemuritor și care se plimbă pe Pământ între Sântoader și Rusalii, dar pe care nimeni nu îl poate vedea. (Sărbătorile la români, vol. II, 1994. București, Editura Fundației Culturale Române, p. 248).
Același Simion Florea Marian susține că în această ființă considerată semizeu se recunosc trăsăturile Zburătorului, cel care în mitologia românească, vine și fură inimile și mințile fetelor mari.
Cu prilejul acestei sărbători are loc una dintre cele mai interesante manifestări rituale și anume: mătcuțitul, sau însurățitul. În ziua de Mătcălău, pretutindeni în Banat este datină de a se aduna mai multe fete la un loc și a se mătcuța, adecă de a se prinde mătcuțe, văruice, surori, a se însurăți, după cum se înfârtățesc feciorii, adecă după cum se prind aceștia fărtați, fârtați sau frați de cruce (Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol II, 1994, București, Editura Fundației Culturale Române, p. 249).
În bună măsură, actul de-a se însurăți se referă la fete, acestea după ce au făcut legământul și s-au prins surate cu o altă fată sau mai multe fete în grup, au obligația ca în viitor să se îmbrace la fel de sărbători, să apară doar împreună în anumite situații sau în zilele de sărbătoare, ținându-se de mână. Există cazuri când se înfârtățesc și feciorii, aceasta variind de la o zonă la alta.
Se obișnuiește ca pecetluirea ritualului de însurățit sau înfărtățit să se facă cu bani de argint, considerându-se că acest metal are calități deosebite, folosindu-se în ritualurile de vrăji și farmece.
Sărbătoarea pastorală – Măsura oilor
Am amintit deja că în luna mai, începe strânsul turmelor de oi și vaci iar în zonele de munte se face practică sărbătoarea pastorală Măsura oilor. Odată cu formarea stânelor are loc și primul muls al oilor când se consemnează drepturile la cota-parte din produsele lactate ale fiecărui proprietar de oi.
Înainte de-a se face măsura oilor, se încheie niște activități precum construirea sau repararea stânelor, înțărcatul mieilor, alegerea oilor sterpe, tunsul oilor și al berbecilor precum și activități organizatorice – asocierea proprietarilor de oi, în cazul turmelor mai mici, însemnarea oilor, arendarea suprafețelor pe care se va pășuna, angajare ciobanilor.
După măsură urmează ospățul. Nu departe de stână, pe iarba verde se întind ștergare și covoare pe care se așează preparatele culinare pregătite special pentru acest moment festiv. Nimeni nu are voie sa mănânce sau să bea până când nu se termină slujba pe care preotul o oficiază în mijlocul oilor. Cât timp durează această masă câmpenească, ciobanii prepară, în stână, primul caș.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 22 mai 2021
