Serbia
36
clear sky

Românii din Serbia Răsăriteană în perioada 1718-1833

Odată cu încheierea Păcii de la Passarowitz, ia sfârşit războiul dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, şi Imperiul Habsburgic şi Republica Veneţiană, pe de altă parte, care a avut loc între anii 1716 şi 1718.

Acest război a izbucnit ca urmare a nemulţumirii turcilor faţă de semnarea Păcii de la Karlowitz cu Republica Veneţiană şi a stabilirii succesiunii la tronul Imperiului Otoman. După ce au declarat război veneţienilor în 1714, turcii şi-au atras antipatia Imperiului Habsburgic, care reprezenta garanţia respectării Păcii de la Karlowitz. Pe habsburgi îi obliga să participe la acest război şi „sfântul legământ veşnic” pe care îl semnaseră. (Acest legământ a fost semnat între Veneţia, Austria şi Polonia după înfrângerea otomanilor din anul 1684 de la Viena, la iniţiativa Papei Clement al XI-lea, prin care aceste puteri îşi promiteau ajutor în război.) A urmat încă o confruntare armată între două mari puteri internaţionale. Armata austriacă era împărţită în trei mari contingente, iar unul dintre comandanţi era prinţul Eugeniu de Savoya. În acest război au fost purtate trei mari bătălii decisive: la Petrovaradin, la Timişoara şi la Belgrad. După marea înfruntare de la cetatea Petrovaradinului din august 1716, armata austriacă a eliberat întregul Banat şi Timişoara. După capitularea armatei otomane, turcilor li s-a permis să „părăsească Timişoara cu femeile şi copiii, şi să îşi ia cu ei lucrurile personale. Pentru a face acest lucru, le-au fost puse la dispoziţie o mie de căruţe, iar dacă le vor trebui mai multe, vor avea voie să îşi facă singuri rost de ele”. (Francesko Grizelini, Pokušaj proučavanja političke i istorijske prirode temišvarskog Banata, Istorijski arhiv Pančevo, Pančevo, 2008.)


Au urmat lupte crâncene pentru cucerirea Belgradului. După un asediu de 18 zile, cetatea a fost predată şi armata turcească a semnat capitularea, retrăgându-se apoi spre Niş. Pacea, care a fost mediată de Anglia şi Olanda, a fost semnată pe data de 21 iulie 1718, „la Sopot”, în corturi, pe un deal din apropierea Pojarevaţului (Passarowitz). (Milan Dj. Miličević, Kneževina Srbija, Državna štamparija, Beograd, 1876, p.1058.)


Pojarevaţul nu era un oraş mare, însă în acea perioadă era una dintre cele mai importante aşezări datorită faptului că, încă de pe vremea turcilor, aici existau şcoală, biserică, bresle. La negocierile care au durat mai mult de o lună de zile, mai exact de pe 5 iunie până pe 21 iulie, a participat şi delegaţia veneţiană, care, ca şi cea austriacă, a fost staţionată în Pojarevaţ. Delegaţiile Turciei, Angliei şi Olandei au fost staţionate în apropiere de Costolaţ.

Dr. Jasmina GLIŠIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 22 mai 2021