Casa românească

O familie multilingvă, în care se vorbește în egală măsură română, sârbă și engleză

O familie multilingvă, în care se vorbește în egală măsură română, sârbă și engleză

Vă invit la o călătorie în sânul familiei Sorescu-Marinković, acolo unde am discutat despre dragoste şi implicare, despre traiul în comun, despre aspectele vieții din rolul de mamă. Despre cum sunt percepute și aplicate, sau nu, regulile în această familie, veți afla în continuarea
articolului.

În spatele fiecărei femei de succes stau copiii
Annemarie s-a născut pe data de 24 decembrie 1978, la Pitești. Copilăria și-a petrecut-o într-un sat din județul Argeș, în casa bunicii. ,,Acești șapte ani mi-au marcat profund viața, fiindcă aici am învățat să iubesc natura și ritmul anotimpurilor și să ascult cântecele și poveștile oamenilor de la țară”, ne destăinuie Annemarie. La 7 ani s-a reîntors în oraș, la Hunedoara, unde părinții săi primiseră repartiție – ambii au lucrat ca economiști la Combinatul Siderurgic Hunedoara.
După ce a terminat liceul de informatică din oraș, s-a înscris la Facultatea de Litere de la Universitatea de Vest din Timișoara, unde a absolvit secția de română-engleză, după care a urmat un masterat în literatură și mentalități. După terminarea masteratului, în 2003, s-a mutat la Belgrad. După învățarea limbii sârbe, a lucrat un an de zile ca asistentă la Catedra de limba română a Facultății de Filologie din Belgrad, iar în 2006, a părăsit facultatea pentru a lucra la un institut de cercetare, în cadrul căruia activează și astăzi: Institutul de Studii Balcanice al Academiei Sârbe de Științe și Arte. ,,Am rămas legată de limba română prin natura ocupației – fac teren în comunitățile românofone din Serbia, în care, de-a lungul anilor, mi-am făcut nenumărați prieteni și în care, de fiecare dată, mă reîntorc cu drag”, concluzionează interlocutoarea noastră, Annemarie.

Legăturile cu România nu au încetat niciodată
Timișoara, orașul studenției și, în același timp, orașul în care s-au stabilit mai târziu mama şi sora sa, a devenit în timp ancora cu ţara mamă. De asemenea, Annemarie s-a înscris la doctorat la Cluj-Napoca, unde în 2010 a obținut titlul de doctor în filologie.
,,Când în familia noastră au apărut copiii, Nina și Ema, care au în prezent 12 și 8 ani, limba română a început să se audă mult mai mult în casa noastră. Astăzi, însă, suntem o familie multilingvă, în care se vorbește în egală măsură română, sârbă și engleză. Suntem pe punctul de a învăța și germană, deoarece soțul meu este neamț, îndrăgostit însă de Serbia și de modul nostru de viață. Prin natura ocupației, ambii călătorim foarte mult, așa că ne bucurăm la maximum de momentele pe care le petrecem toți patru acasă.”
Treburile casnice le-au împărțit cumva din mers, fără probleme și bătăi de cap. Despre soțul său, Annemarie ne spune că îi place foarte mult să gătească, așadar, el e cel care petrece cel mai mult timp în bucătărie, iar în ultimul timp are două ajutoare, pe Ema și Nina.
,,Consider că Nina și Ema sunt marea mea realizare și rezervorul meu nesecat de energie. Știți cum se spune: în spatele fiecărui om de succes stă o soție care se ocupă de treburile casnice. La mine sloganul ar suna diferit: în spatele fiecărei femei de succes stau copiii”, ne destăinuie Annemarie, care în continuare ne spune ce crede ea că este mai important pentru fiicele dânsei: ,,Am considerat că cel mai important lucru e, nu să fie cele mai bune la matematică sau fizică, ci să fie oameni adevărați mai târziu. Iar acum, să se bucure de copilărie, să petreacă cât mai mult timp în aer liber, să facă sport și să învețe să aprecieze și să iubească arta. Să aibă plăcerea cititului, chiar dacă în zilele noastre e tot mai greu să îi dezlipim pe copii de ecran sau monitor. De când s-au născut copiii, nu am avut în casă televizor și pot să spun că lucrul acesta ne-a oferit o libertate enormă: avem timp să mergem la teatru, la film, în parc, să citim povești în fiecare seară, să gătim împreună sau doar să stăm de vorbă.”

Ema și Nina, două fetițe foarte talentate
Ambele sunt foarte talentate și, dacă s-ar putea, ar petrece toată ziua modelând în lut sau pictând. Nina merge de la 4 ani la o școală de arte, iar Ema i-a călcat pe urme. Au participat la multe expoziții până acum, iar Annemarie s-ar bucura dacă ar reuși să facă ceea ce le place mai târziu. E însă prea devreme să preconizeze în ce direcție se vor îndrepta. La întrebarea: Cum vă descurcați cu cariera și concomitent cu treburile casnice? Annemarie ne spune că este norocoasă, pentru că are un job flexibil, așa că nu îi este foarte greu să se ocupe și de carieră și de familie. ,,Totul depinde de cum reuşeşti să te organizezi. Este bine să nu fii obligat să mergi la lucru de la 8 în fiecare zi, dar asta înseamnă că de multe ori lucrez după ce copiii merg la culcare sau în weekend. Însă, partea importantă e că până acum am reușit să nu ratez niciun moment important din viața copiilor și să le fiu întotdeauna aproape, chiar dacă nu mi-am neglijat cariera. Cred că e crucial să pui pasiune în tot ceea ce faci. Atunci nimic nu ți se pare prea greu. Lucrul acesta încerc să le învăț și pe fiicele mele.”

Adriana PETROI
Autor poze: Mania Naiman

Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 27 noiembrie 2021