În focar / interviu

OAMENI DE PRINTRE NOI – Teodor Groza Delacordu

OAMENI DE PRINTRE NOI – Teodor Groza  Delacordu

Ne-am întâlnit de multe ori la festivaluri și evenimente. Îi cunoșteam umorul și veselia, doar parțial bogăția scrierilor. Dragostea pentru Țara Mamă răzbătea la fiecare revedere, aici sau în Voivodina. Astăzi suntem iarăși foarte bine primiți la Mesici, acasă la Teodor Groza Delacodru, unde autorul își ține manuscrisele în vechea ladă de război a bunicului și le împărtășește cu drag însetaților de poezie, care îi calcă pragul. Givănim, evocăm, râdem, glumim, așa cum o făceau odinioară locuitorii satelor bănățene. O întâlnire minunată, cu un om asemenea!

De la doctor în biologie la graiul bănățean este un singur pas. Ambele au legătură cu omul și cu evoluția lui. Adică biologia și cultura. Povestiți-ne puțin evoluția dumneavoastră și legătura cu graiul bănățean, mai precis cu poezia bănățeană?

Colegii mei mă cunosc și-mi zic că sunt poetul extremelor: satiră și umor și poezii foarte triste. Vorbesc două limbi românești, limba română literară și limba maternă, graiul mumii mele.
Scriu în grai bănățan, pentru că îmi este mult mai aproape de inimă. Nu e ușor, pentru că trebuie să ai un fond enorm de cuvinte, să cunoști legătura, cum faci jocul de cuvinte. Și printre cei care scriem în limba maternă, văd poeți care scriu umor și mai puțin statiră. Eu scriu umor, satiră, pasteluri, lirică, epigrame. Nu se deosebesc cu nimic de limba română. Aici, la noi, limba maternă s-a păstrat foarte, foarte bine. 3000-4000 de cuvinte am strânse din zonă de la mine, de la Râtișor, Grebenaț, Sălcița, Iablanca (Măru), Coștei, Marcovăț, Pârneaora, și în special de la Mesici. Toți suntem de la codru.

Și biologia?

La biologie am ajuns după ce am urmat cursurile Școlii Normale de Învățători la Vârșeț, când petreceam toată ziua la școală. În didactica învățată de noi atunci, se considera că e mai valoros un om care transmite cunoștințele mai departe decât să le înmagazineze. De aceea, cred că am fost singurul profesor la care nu s-a chiulit vreodată. Am încercat să leg biologia de toate celelalte obiecte comune ei. M-a preocupat psihologia plantelor și zoopsihologia. Ele fiind vii au un comportament pe care puțini l-au studiat. Consider că există un mod de comunicare între plante, animale și oameni. Unele lucruri le-am măsurat în laborator.
Am ajuns la biologie, pentru că am fost biolog din naștere, întotdeauna mi-au plăcut natura și plantele, dar nu mi-au plăcut grădinile zoologice și nici ghivecele. Totul e mai frumos în natură. Așa că, am urmat Facultatea de Biologie la București, considerând că cei mai nefericiți sunt peștii, am ajuns la ihtiologie. Așa am ajuns în contact cu genetica, am intrat în contact cu profesorul Petre Raicu. Am făcut o specializare la Milano, și patentul meu l-am vândut italienilor. Am făcut magistratura la Zagreb, apoi doctoratul la Belgrad, în biologie moleculară și un altul la București, la Filologie, în daco-romanistică. Uneori sunt extremist, pentru că sunt de partea celor îngrădiți și fără drepturi. Nu îmi place nimic din ce este îngrădit. Nu știu de ce furăm libertatrea plantelor și animalelor.

De unde numele Delacodru?

Așa li s-a spus celor din familia mea, era porecla familiei. Când au venit comuniștii la putere ne-au interzis numele considerândul de nobil. Dar noi suntem dintotdeauna din viță de țărani. Așa că mi l-am și oficializat.

Florina Ariana Colgia

Articolul integral îl puteți citi în numărul 17-18 din 23 aprilie – 30 aprilie 2022