Când este vorba de sărbători, obiceiuri, sfinți creștini și ființe mitice precreștine, calendarul popular al românilor din zona Serbiei Carpatice și al românilor din România abundă în nume identice și practici rituale, ceea ce confirmă moștenirea și cultura tradițională comună. În acest sens, merită să facem o scurtă privire de ansamblu, ca o confirmare a unicității și identității religiei și culturii naționale a românilor.
Astfel, pe ambele maluri ale Dunării, de la Carpații Maramureșului și Bucovinei până la Ărtani (Rtanj), în Serbia Carpatică întâlnim: Barbura, Ignatul Porcilor, Ajunul Crăciunului, Crăciunul, Sânvăsâi/Anul Nou (Datul de-a grinda/ Grinđei), Bobotează/Boćeaḑă (Chiraileisa/Cârlăleasa/Cârdăleasă), Sântoaderi, Babe, Drăgobete, Sâmți, Păresimi, Nunta Urzicilor, Blagoveșteană, Joimari, Florii, Paștele, Duminica Mare, Mătcălău, Ropătin, Duminică Tânără, Ispasu, Rusale, Joia Verde, Sânziene, Sânpietru (de vară și de iarnă), Împuiatul (Ziua) Urșilor, Sântămăria Mare și Mică, Vinerea Mare, Nunta Oilor, Sâmiedru, Ovidenia, Martinii… Iana Sânziana, Joimăriță/Joimarică, Paparudă, Rusalcele, Somodie, Solomie, Ursători, Moașă, vâlvă/zână, vârcolac, Muma Păduri, Mează Nopți, Zmău, Dumnezeu, Sântămăria, Îngeri, drac… cântec de bătrânețe: Iana Sânziană (Soarele cu Luna), Corbea, Gruia lui Novac, Stanca Finăsa, Ștefan Voda (Domn), Iovan Iorgovan, Miorița, Cioban Costa (Dulfa) etc.
În calendarul popular, toată săptămâna de la Florii până la Paști se numește Saptamâna flurii̭ilor. Potrivit unor credinţe, copiii născuți în acele zile vor avea succes și vor deţine poziţii importante. Dimineaţa, la Florii, fetele și femeile ieșeau în câmpurile din apropiere pentru a culege flori (cutcuri̭eghi̭u, cocoșâăi̭, mixuță, brebeńei̭, brândușâăļe etc) cu scopul de a le meni decedaților și de a împodobi mormintele acestora în Joia Mare.
Dr. Dragan Stojanjelović
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 30 mai
