Tradiții

Obiceiuri legate de începutul anului la românii din zona Serbiei Carpatice (Timoc)

Obiceiuri legate de începutul anului la românii din zona Serbiei Carpatice (Timoc)

Constelația sărbătorilor și marcarea lor cu numeroase rituri și obiceiuri își au deplină semnificație și simbolism atât în religia oficială, cât și în cultura tradițională a popoarelor și civilizațiilor, indiferent de latitudinea geografică și continentul în care se află. Pentru creștinii ortodocși, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare din calendarul Bisericii, după Paști.

Sensul și celebrarea acestei sărbători este parte integrantă și baza identității religioase a ortodocșilor, tocmai pentru că ea celebrează nașterea Fiului lui Dumnezeu în trup, așa cum se mărturisește în Simbolul credinței niceeano-constantinopolitan adoptat și stabilit la Sinodul Ecumenic de la Constantinopol (325) și la Sinodul Ecumenic de la Niceea (381). Acest eveniment din viața lui Hristos și tot ce va urma în istoria Noului Testament al Bisericii reprezintă împlinirea Vechiului Testament și a tuturor profețiilor profeților Vechiului Testament. Ultimul dintre ei, care aparține Vechiului Testament și care a mers înaintea lui Hristos, proclamându-L, a fost Sfântul Ioan. Botezul Domnului Hristos în râul Iordan a fost misiunea vieții sale, motiv pentru care Biserica adaugă numelui său personal atributele de profet, botezător și înaintemergător al Domnului, epitete inseparabile de personalitatea sa.

De când nașterea lui Hristos a împlinit toate profețiile și așteptările profeților și poporului Vechiului Testament, toți cei care, după Sfântul Ioan Botezătorul, se numesc prooroci, de către părinții Bisericii sunt numiți falși profeți și mesii. Nici acest eveniment nu a avut loc întâmplător la sfârșitul unuia și începutul altui an calendaristic şi anume la numai trei-patru zile după solstițiul de iarnă (21 sau 22 decembrie), când intensitatea radiației solare este cea mai slabă și când lumina durează doar şapte ore și aproape 50 de minute, se naște Soarele Dreptății, care va lumina întreaga lume cu lumina științei sale salvatoare. Din acel moment, lumina și căldura științei evanghelice pătrund mai puternic în popoare și în întreaga umanitate, așa cum lumina și radiația termică a soarelui sunt din ce în ce mai intense în perioada următoare a noului an calendaristic.

Dr. Dragan M. STOJANJELOVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 1 din 6 ianuarie