Tradiții

Perlele câmpiei Voivodinei

Perlele câmpiei Voivodinei

Casa tradițională din Voivodina

Dezvoltarea arhitecturii rezidențiale în Voivodina poate fi urmărită în ultimele două secole pe baza clădirilor existente, care și-au păstrat într-o măsură mai mare sau mai mică aspectul inițial. În satele bănăţene, unde odată locuiau nemţii, există încă locuinţe care reprezintă bogăţia şi progresul economic al acestei zone într-o singură perioadă istorică. Astăzi, ele fac parte din moștenirea noastră culturală bogată și merită să fie prezentate publicului.

Nemţii au fost imigrați în Banat din cauza unei combinații de circumstanțe istorice la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar la mijlocul secolului al XX-lea au părăsit în mare parte aceste zone. Și acel timp le-a fost suficient pentru a lăsa urme de neșters în cultura spirituală și materială.

Pentru a fi un fel de baraj împotriva Imperiului Otoman, curtea austriacă a stabilit aici alte popoare, iar nemţii au fost imigrați mai ales din zonele Alsacia, Lorena, Bavaria, Baden, Wittenberg, Hessen și Palatinat. Motivul oamenilor de a-și părăsi patria a fost sărăcia și epuizarea din cauza lungilor războaie germano-franceze.

Casele pe care nemții le-au construit, cu respectarea normelor de construcție, s-au dezvoltat spațial spre adâncimea curții și aspectul lor a început încet să se deosebească de tipul original de casă tradițională panonică. Astfel de case au fost construite mai întâi de germani mai bogați și au fost numite în mod popular case „șvăbeşti”.

Arhitectura şi interiorul caselor şvăbeşti

Pentru construcţia unor astfel de case au fost folosite materiale autohtone, specifice regiunii. Casele erau construite din lut, noroi, pleavă și cărămizi și acoperite cu trestie și stuf. Stuful și trestia aveau proprietăți izolante bune și asigurau condiții favorabile pentru depozitarea produselor agricole în pod, care a fost folosit în acest scop.

Cea mai comună formă de casă șvăbească în satele Voivodinei a apărut la începutul secolului al XX-lea. Acestea sunt case duble, așa-zise ancestrale, care se află sub același acoperiș și care sunt separate printr-o poartă mare. La nemți, porțile pot fi amplasate simetric sau asimetric în raport cu fațada. Poarta amplasată simetric este caracteristică caselor în care locuiesc doi frați, iar cea așezată asimetric ne spune că partea mai mică a casei decât intrarea prin poartă este „casa fiului”, deoarece a fost destinată despărțirii fiului după căsătorie.

Florin RAŞA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 19 august