Cultură

Petru Cârdu- Operă ce învinge timpul

Petru Cârdu- Operă ce învinge timpul

Ziua de 30 aprilie 2011 rămâne înscrisă cu negru în cultura noastră. E data la care a decedat prematur Petru Cârdu. Ce calificative i-am putea atribui? Poet? Traducător? Editor? Publicist?
Am putea începe cu oricare dintre acestea – și, totuși, pornim de la poezie.

,,Poet prin naștere și traducător prin destin”

Pe Petru Cârdu, care s-a autodenumit ,,un biciclist cu viziune”, născut pe data de 25 septembrie 1952 la Sân-Ianăș, înclinația către cuvântul scris l-a urmărit de timpuriu. Dovada: a debutat cu versuri la 16 ani în ,,Libertatea”, iar doi ani mai târziu i-a apărut primul volum – ,,Menire în doi” – pentru care a fost recompensat cu premiul trei al revistei ,,Lumina”. Fără îndoială că aceste două evenimente au anunțat o carieră excepțională de om de condei, care a continuat cu Marele Premiu al revistei ,,Lumina” pentru volumul „Aducătorul ochiului” (1973) și cu volume de poezie în care au ieșit la iveală o pronunțată ingeniozitate și autenticitate a discursului liric: „Pronume/ Zamenice” (volum bilingv, KOV şi ,,Libertatea”, 1981); ,,Căpşuna în capcană” (,,Libertatea”); „Jagoda u klopci” (,,Bratstvo jedinsvo, Novi Sad; „Forest books”, Londra în 1990, ediție în engleză); „În biserica Troia” (,,Libertatea”); „U crkvi Troja” (,,Rad”,Belgrad); „Ljubičasto mastilo” (la aceeaşi editură), ,,Cerneala violetă” (,,Orient –Occident”, Bucureşti); „Şcoala exilului” (,,Pasărea măiastră”, Craiova, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş); „Saučesništvo” (,,Rad”, Belgrad, 2003); „Complicitate”, poeme alese (,,Libertatea”, 2007, prefaţă de Marcel Tolcea); „Moj građanski šešir” (,,Prometej”, Novi Sad, postfaţă de Draško Ređep). La acestea se adaugă volumele postume: „Škola izgnanstva” (volum de poeme alese cu o prefaţă de Gabriel Băbuţ), „Druga istorija bića”- eseuri lirice (KOV); ,,Poeme”, volum de poeme alese (Fundaţia culturală ,,Secolul 21”, 2015); „Starea vremii” un volum de poezii şi interviuri cu ilustraţiile poetului (Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca, 2017); ,,Plânsul oglinzii” (volum de poeme în ediţia „101 de poezii”, Editura Academiei Române, 2020, prefaţă de Florian Copcea).


Petru Cârdu nu s-a oprit doar la a scrie poezie. În fișa sa biografică se înscriu o serie de traduceri notabile din literatura română în limba sârbă şi viceversa. Este un fapt care l-a determinat pe poetul și criticul literar Marcel Tolcea să îi atribuie, pe bună dreptate, titlul de ,,Excelenţa sa Ambasadorul Literaturii Române în spaţiul culturii sârbe”. În fișa de traducător a lui Petru Cârdu se înscriu următoarele cărți: Nichita Stănescu: „Stanje poezije” (,,Rad”, Belgrad); „Munja i hladnoća”(KOV); Ştefan Aug. Doinaş: „Akvarijum”(KOV); „Rodjen u utopiji” (,,Rad”), „Pijač rose”(KOV); Emil Cioran: „Suze i sveci”( ,,Svetovi” Novi Sad, două ediţii, a treia la Braničevo, Požarevac), „Na vrhuncu beznađa” (,,Poligraf” Belgrad), „Moja zemlja”, KOV (traducere din franceză); „Krik beznađa” (,,Oktoih”, Podgorica); „Priručnik o strasti” şi „O bogu, o muzici, o ljubavi” (Braničevo, Požarevac); Paul Celan: „Prepiska i rumunske pesme” (KOV); Ion Caraion, „Odsustvo i praznik”, (,,Oktoih”, Podgorica), „Vetar i sneg” (,,Rad”, Belgrad; Ana Blandiana „Svedoci” şi „Anđeli i biljke” (KOV); Lucian Blaga, „Božja senka” (Rad, Belgrad); Mircea Eliade, „Beskrajni stub”, (KOV); Gellu Naum, „Boja sna” (,,Rad”, Belgrad); Dumitru Ţepeneag, „Uzaludna umetnost fuge”, (KOV); Constantin Noica „Molite se za brata Aleksandra” (în revista ,,Kovine”); Urmuz „Bizarne stranice (KOV şi Editura ,,Šareni dućan” din Koprivica, Croaţia); Herta Müller, ,,Pisicile în parcaj”, împreună cu Tamara Bačković (KOV), Eugen Ionescu „Engleski bez profesora” (KOV). Din sârbă şi slovenă a tradus din opera lui Miodrag Pavlović („Gloria reversului”, Editura ,,Libertatea”); Ciril Zlobec („Prizonier al corpului”; împreună cu Ştefan Aug Doinaş, Editura ,,Eminescu”, București; Vasko Popa („Rumunske i druge pesme”; KOV), a dramaturgilor Milica Novković (,,Piatra de sub cap”), Jovan Sterija Popović („Măritişul”), Dušan Jovanović („Eliberarea oraşului Skopje”). Sute de versuri ale poeților români și sârbi, traduse de Petru Cârdu, au fost publicate în reviste literare prestigioase din România și Serbia.
La toate acestea se adaugă și antologii valoroase pe care le-a semnat Petru Cârdu în calitate de autor: „Popodne u gradu – După amiază în oraş”, antologie de poezie românească din Voivodina (KOV); „Rumunska avangarda” (,,Delo”, Belgrad); ,,Antologija rumunske poezije XX-tog veka” (,,Svetovi”, Novi Sad); „Efemera mea veşnicie”, antologie de poezie slovenă (,,Univers”, Bucureşti); ,,Antologia poeziei muntenegrene” (supliment special apărut revista ,,Lumina”); „Poeţi sârbi”, antologie de poezie sârbă contemporană.


Petru Cârdu a instituit, în 1986, Premiul European pentru Poezie, el însuși fiind ,,un poet al Europei”, cum l-au numit la revista ,,Secolul 21” care i-a dedicat un număr. Astăzi acest premiul îi poartă numele. Laureatul premiului în anul 2020 este omul de condei Oto Tolnai din Subotica care, după spusele președintelui jurului Mihajlo Pantić, scrie în două limbi – sârbă și maghiară, așa cum și Petru Cârdu a scris în română și în sârbă.

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 19 din 15 mai 2021