Articolul domnului F. Copcea, publicat în ,,Libertatea” din 8.8.2020, m-a determinat să scriu câteva cuvinte despre situația românilor din Serbia. M-am gândit la cei care au simțit pe propria piele ce se întâmplă cu românii de la noi.

Începem ,,de la băgarea, băgari”, în termenii lui Afilon Lațcu din Reșița. De cca opt ani Daniel Lazăr trăiește în Norvegia, la Oslo. Pe când locuia la Ofcea (Belgrad) a fost invitat să prezinte un program de muzică românească la Ambasada României din Belgrad cu ocazia Zilei Iei (,,spăcel” în dialectul bănățean). Daniel a încântat publicul, inclusiv pe E.S.

După terminarea programului pe Daniel l-a așteptat o surpriză neplăcută. E.S. de la vremea respectivă (nu-i spun numele, dar amintesc că avea legătură cu banii) i-a acordat tânărului viorist o diplomă de participare. Această bucată de hârtie nu poate asigura existența unui artist. Familia noastră cu trei membri avea doar 180 euro pe lună. Din această sumă mizerabilă i-am oferit lui G. Petrovici din Satu Nou bani de transport, având în vedere că l-a acompaniat pe Daniel.

Daniel Lazăr n-a primit niciun dinar, deși toți au știut ca Ambasadei i-au fost asigurați bani pentru acest eveniment.

Au trecut niște ani de la acest moment, iar Daniel a plecat la Oslo. Auzind că un român, viorist bun, se află în capitala Norvegiei, ambasadorul României din acel oraș i-a solicitat lui Daniel să prezinte un program de muzică românească, nu numai populară. Aplauzele au fost frenetice, acompaniate de laude din partea E.S. și a soției. Ziceau că un așa program zidurile clădirii Ambasadei nu au trăit de când au fost construiți. La final, s-a repetat scenariul pe care l-am văzut la Belgrad niște ani mai devreme. O diplomă și atât; nici chiar bani pentru transport.

Daniel Lazăr a înțeles că țara mamă nu oferă pâine. S-a hotărât să trăiască la Oslo. De ce?! Daniel a prezentat în Serbia patru spectacole la sfârșitul anului 2019. Programele au fost sponzorizate de Guvernul Norvegiei prin intermediul Ambasadei acestei țări de la Belgrad. La programul organizat la Centrul Cultural Studențesc din Belgrad a fost prezent E.S. cu soția. Dintre oficialitățile Serbiei și ale României n-a fost nimeni.

La niște ore după program Daniel a primit un mesaj scurt de la ambasadorul Norvegiei la Belgrad: ,,Please, come back as soon as possible” (,,Te rog să revii cât mai repede”).

Iată nu numai bani, ci și apreciere din partea celor care se gândesc și la cultură, nu doar la buzunar.

Dragi români, nu doar țara s-a vândut. S-au vândut și oamenii. Acest fapt este și mai dureros, fiindcă va dura mai mult…

Românismul e în gând și în suflet. Nu se sorbește cu lingura.

Ofcea, o8.o8.2o2o                                                                                              mr. Ionel Lazăr (Ofcea, Belgrad)

                                                                                                                             Român sufletist, nu profesionist