Serbia
34
clear sky

Românii s-au stabilit în această localitate în anul 1736

Printre localitățile Banatului sârbesc în care etnia română a jucat în trecutul mai îndepărtat un rol important, se enumeră, în primul rând, Srediștea Mare (Veliko Središte), localitate din apropierea Vârșețului care deja de două secole nu se mai poate enumera printre localitățile românești din zonă. De ce? Din simplul motiv că românii din Srediștea Mare au fost în majoritate asimilați deja în primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Important centru al culturii și învățământului românesc din această parte a Banatului în secolul al XVIII-lea, Srediștea Mare a devenit cunoscută prin școala de zugravi pe care a înființat-o diaconul Vasile Loga și pe care a condus-o mai târziu fiul său Gheorghe Diaconovici. După trecerea acestei școli la Bocșa, Srediștea Mare își va pierde locul și rolul său de centru cultural, iar românii din această localitate se vor asimila pas cu pas, într-un proces destul de rapid care a avut loc în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea.

După cum afirmă Felix Milleker, Srediștea Mare se amintește pentru prima dată în documentele istorice în anul 1427 sub denumirea de Stredotz, în comitatul Caraș, ca domeniu al nobilului Iancu. Se pare că localitatea a avut continuitate și a existat și pe timpul stăpânirii otomane și, evident, a existat în momentul în care trupele austriece au cucerit Banatul. Conform datelor din Descrierea Eparhiei de Vârșeț-Sebeș din anul 1713, localitatea Veliko Središte făcea parte din nahia Vârșeț, având 56 de gospodării, iar în 1716 deja avea 72 de gospodării, în perioada în care s-au stabilit locuitori sârbi din localitățile învecinate. Localitatea era cu populație preponderent sârbească, ceea ce se poate vedea și din lista localităților bănățene din anul 1753, alcătuită de autoritățile austriece, în care Srediștea este trecută ca localitate sârbească, listă în care, ceea ce este foarte interesant, Vârșețul este amintit ca localitatea românească. Însă, în lista dată de J.J. Erhler din 1774, Srediștea Mare apare ca localitate mixtă, sârbo-română. Localitatea a continuat să crească în continuare, prin noi colonizări ale populației de etnie sârbă, română, germană, cehă, maghiară.

Dr. Mircea MĂRAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 10 februarie