Tradiții

Sfintele Paşti – praznicul bucuriei

Sfintele Paşti – praznicul bucuriei

Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmată de Crăciun. Este sărbătoarea bucuriei dată de vestea Învierii. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”.

Pentru ortodocșii de pe meleagurile noastre, Paștele semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. Aceste Sfinte Sărbători sunt caracterizate printr-un număr mare de obiceiuri și tradiții.

În tradiția ortodoxă începutul sărbătorii este marcat de postul de șapte săptămâni, perioadă în care creștinii tind spre purificarea corpului și a sufletului. Obiceiurile de Paști la românii din Serbia, în marea lor parte, sunt identice: de Paști creștinii vopsesc ouă, în noaptea Învierii se merge la Biserică, duminică, la Paști se merge cu colacul la rude și nași… Totuși, pe lângă asemănări, fiecare localitate are obiceiuri specifice, ce sunt caracterizate de tradiții speciale. În cele ce urmează, vom încerca să prezentăm unele tradiții și obiceiuri de Paști specifice localității Coștei.

Cum se apropie Sfintele Paşti, la Coştei se poate vedea din bună vreme că sărbătoarea e aproape. Gospodinele harnice fac curățenie în toată casa, în fața casei, prin curte, căci totul trebuie să fie curat și împodobit pentru a întâmpina marea sărbătoare. Totul „miroase a curat”, perdele noi fâlfâie prin ferestre, iar ornamente în formă de pui, iepurași și ouă sunt prin toată casa.

Sfintele Sărbători de Paști încep cu Floriile care au loc în duminica din fața marii sărbători a Învierii Mântuitorului. Floriile sunt precedate de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, toți copiii din sat însoțiți de Preotul Aurel Străin, merg după salcie. Pe întreg parcursul drumului ei cântă „Învierea cea de obște”. Copiii aduc ramuri de salcie în biserică, încă din Sâmbăta lui Lazăr, pentru a fi sfințite în Liturghia de duminică. Sărbătoarea Floriilor este prilej de bucurie pentru toți creștinii. Copiii din Coștei merg din nou la biserică spre a primi ramuri de salcie sfințite, pline de binecuvântări menite să le purifice trupul, casa și familia. Ramuri de salcie se pun la intrare în case.

După praznicul bucuriei, urmează Săptămâna Patimilor. O semnificație foarte importantă o are Joia Mare. La Coștei, în zorile acestei zile, se merge la cimitire, unde se aprind lumânări și se împarte „pomana morților”. În anii trecuți, gospodinele pregăteau colivă și grâu pentru a fi date de pomană. Acum, se împart pachețele cu dulciuri și fructe, la rude și vecini, care au copii mici. Pachețele se distribuie la toate persoanelor aflate în acel moment, la cimitir. Coșteiul are patru cimitire, astfel că din cele toate patru colțuri ale satului, de Joia Mare se văd lumini aprinse. Joi seara, la Sfânta Biserică din sat au loc deniile, la care se citesc cele 12 Evanghelii.

Denis STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 67 din 15 aprilie