Se spune că fiecare om are un destin, iar destinul Polinei Gheorghe s-a împlinit prin cântecul ţăranului, purtându-l cu mare dragoste prin toate colțurile țării. Pentru cântăreața cu vocea puternică și cu stilul interpretativ al lăutarului de țară, satul rămâne centrul lumii, simbol de frumuseţe şi credinţă.
Cum a influențat copilăria și tinerețea în satul natal din comuna Râca, judeţul Argeș, parcursul dânsei artistic, aflăm de la ea: ,,Copilăria și tinerețea mi-au fost marcate de spiritualitatea din vatra satului. La sat am văzut, cât de frumoasă este bolta cerească; ziua cu soarele-n cunună si noaptea împodobită cu stele si lună. Un albastru azuriu, cum are cerul de la mine din sat: am văzut doar la Ierusalim, în ziua Învierii. Eu am iubit mult zilele de primăvară cu parfum de zambile și liliac. Din această perioadă, am luat puterea vieții și totodată am învățat că viața nu este o glumă. Satul m-a învățat, să iau viața în serios!”
De la dânsa aflăm că drumul în muzica populară, a fost greu. Avea pe umeri familia. ,,Mama s-a îmbolnăvit de timpuriu. Munceam mult acasă. Banii pe care-i câștigam în primii ani de serviciu, îi dădeam pentru a mă pregăti ca interpret.” Este important de menționat că, atunci când s-a prezentat la examen la Şcoala Populară de Artă, în juriu a fost prof. univ. Emilia Comișel, care a spus răspicat: ,,Fata aceasta trebuie să intre!” Drept este că dânsa nu s-a dus să ia rezultatul examenului, deoarece concurența a fost acerbă. Ține minte că a fost sunată de la Școala Populară de Artă și i s-a spus să se prezinte la cursuri.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 30 martie
