Vladimir Dimitrijević (1868-1928) se poate pe bună dreptate enumera printre colaboratorii ,,Foii Diecezane”. Cu toate că era etnic sârb, secretarul eparhial de la Vârşeţ, este posibil ca, într-o oarecare măsură, cunoştea limba română şi, cu siguranţă, situaţia printre enoriaşii ortodocşi români.
După cum am amintit, acesta este autorul unui volum, în limba sârbă, în care atrage atenţia asupra răspândirii confesiunii năzărinene printre sârbi. Dar, nu s-a limitat doar la aceasta, ci a publicat şi câteva articole în limba română în ,,Foaia Diecezană”, pe aceeaşi temă, avertizându-i şi pe enoriaşii ortodocşi români asupra răspândirii acestei mişcări confesionale. În plus, cartea sa intitulată „Nazarenismul – istoria şi fiinţa lui” a fost tradusă în limba română şi publicată ca foileton în ,,Foaia Diecezană”, începând cu numărul 48 din anul 1903. În anul 1906, traducerea în limba română a operei lui Dimitrijević, realizată de Iosif Bălan, apare şi ca broşură separată publicată la Editura Diecezană din Caransebeş.
Însăşi traducătorul acestui text îi anunţă pe cititorii români despre apariţia broşurii, pe 256 de pagini şi cu preţul de 2 coroane. De remarcat şi faptul că acest autor sârb colaborează şi cu încă o publicaţie în limba română editată de BOR – revista Biserica şi şcoala din Arad. Dimitrijević a absolvit studiile de teologie la Sremski Karlovci, iar doctoratul în teologie şi l-a susţinut la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1901). Pe rând, a funcţionat la parohia ortodoxă sârbă din Budapesta, apoi ca protosinghel la Sremski Karlovci a deţinut funcţia de director al Institutului Teologic, urmând cea de secretar eparhial la Vârşeţ şi egumen al mănăstirii Mesici. Legătura sa cu românii a fost fructificată prin încă o carte pe care a publicat-o, încă în anii tinereţii, având ca subiect Facultatea de Teologie Ortodoxă Română din Cernăuţi.
Teodor Petrișor (1859-1906), născut în localitatea Sân-Paul, din Transilvania. Absolvent al Preparandiei din Deva, întreaga viață și-o dedică profesiei de dascăl, însă se remarcă și ca publicist și conducător de cor. În anul 1889 devine învățător la școala comunală din Alibunar, unde funcţionează până la pensionare, în anul 1904. Colaborează cu articole pedagogice în mai multe publicaţii apărute în limba română în fosta Austro-Ungarie, printre care Şcoala română, Tribuna, Foaia Diecezană, Foaia scolastică, Transilvania, Drapelul.
Dr. Mircea Măran, istoric
Articolul integral îl puteți citi în numărul 49 din 9 decembrie
