O nouă treaptă în (re)descoperirea lui Mircea Eliade este, cu siguranță, cea mai recentă traducere din opera sa de prozator.
Traducător este poetul Gabriel Băbuț care, întrebat ce ne spune cartea ,,Tinerețe fără tinerețe” despre creația lui Eliade în ansamblul ei, răspunde: ,,Eliade a rămas și ca romancier consecvent cu el însuși și cu propria sa viziune asupra lumii. Romanul „Tinerețe fără tinerețe” a fost scris în 1976 la Paris și reprezintă un roman fantastic. Cartea vorbește despre un profesor în vârstă care vine la București cu ideea de a-și lua viața. Cu toate acestea, datorită unor circumstanțe fantastice (a fost lovit de fulger), el întinerește și, ca urmare, dobândește unele calități fizice și intelectuale speciale. Registrele de timp și de dragoste se amestecă în ordine… Ciclul vieții este astfel închis”.
Gabriel Băbuț, după cum afirmă, a tradus din română pe Stănescu, Tzara, Ionescu, Blandiana, Cioran, Noica și alții. ,,Adică, am tradus poezie și filosofie. Nu am tradus niciodată un roman. Numai acest fapt este suficient pentru a face experiența mea de traducere diferită. Romanul lui Eliade este solicitant, există o mulțime de flashback-uri și, în unele momente, nu se știe cu cine vorbește eroul romanului. Deseori nu știam dacă vorbește cu un bărbat sau cu o femeie. A trebuit să mă uit și la filmul lui Coppola. Când zarurile sunt puse împreună, atunci totul este la locul său și totul are sens”, explică interlocutorul nostru.
Întrebat din ce cauză este important ca recenta traducere din Eliade să își găsească calea până la cititorii care citesc în limba sârbă, Gabriel Băbuț răspunde: ,,Mircea Eliade este cunoscut de cititorii din Serbia. Lucrările sale despre istoria și analiza religiei au un auditoriu larg la noi în țară. Cu toate acestea, romanele sale sunt complet necunoscute.
Marina ANCAIȚAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 17 aprilie 2021
