Volumul lui Coman Șova este o perfectă ocazie să-l cunoaștem mai îndeaproape pe Slavco Almăjan ca traducător de opere literare. L-am întrebat la început care a fost cea mai mare provocare în ceea ce privește traducerea poeziei lui Coman Șova.
,,Poetul bucureștean, până astăzi mai puțin cunoscut în această zonă, este o remarcabilă personalitate artistică. Discursul său poetic, discret, ușor interiorizat, demonstrează un anume mod de gândire, care duce spre conștientizarea efectivă a lumii din jurul său. Coleg cu Nicolae Labiș, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Octavian Paler și alții, Coman Șova (1933), face parte și din lumea teatrală. A scris scenarii de film, fiind în paralel și un gazetar de excepție. A condus o revistă literară unică, foarte îndrăgită pe timpuri – „Bucureștiul literar și artistic”. Cartea domniei sale a fost recomandată editurii noastre de către poetul Adi Cristi, coordonatorul colecției „Poezia contemporană românească în Serbia”, fiind prefațată de academicianul Mihai Cimpoi și cu un text explicativ, respectiv cu o postfață pe care o semnează academicianul Nicolae Dabija. Prin publicarea acestei cărți Editura ,,Libertatea” și-a început colaborarea cu Editura ,,TipoMoldova” din Iași, care a făcut să apară, într-o ediție specială, de larg răsunet, și unii scriitori de la noi. Așadar, iată o ieșire la mal în situații de excepție, cum era anul 2020!
Desigur e cazul să vorbim despre „marile provocări” pe care le cauzează transpunerea unui discurs poetic dintr-o limbă în alta. Întrebarea mă atinge din aproape! Așadar, aici e vorba de mai multe aspecte: trebuie să știm că poezia este o materie fluidă, că imaginile poetice apar, în primul contact, nedefinite, apoi, pe parcurs, se multiplică, se descompun, se recompun. Traducătorul se află la încrucișări de drumuri, se întreabă unde ar trebui să plece, pe ce drumuri imaginative să calce. Inițial traducerea unui poem e o stare de șoc, în sensul bun al cuvântului. Te întrebi agitat cum să exprimi înțelesul și neînțelesul, articulațiile logice și proiecția unor imagini la care nu te aștepți. Și atunci ce faci? Te arunci în apa oceanului stilistic și începi să înnoți. Nu știi dacă vei da peste vreun pește înfometat. Nu știi dacă vei păți ca profetul Iona, care a fost înghițit de o balenă. În tot cazul să traduci un text literar este un lucru incredibil de adevărat și incitant. Desigur e o mare provocare: textul iese din structura sa lingvistică, se îndreaptă către o altă cultură, către un depozit de substanțe farmaceutice noi. Și atunci textul gustă din elixirul tinereții sale și se trezește la o nouă viață”.
Cum ați trăit versurile poetului bucureștean în timp ce le-ați tradus?
În timp ce am citit versurile lui Coman Șova am încercat să le vizualizez și să le aud vibrația lor sonoră transpusă în limba care mă înconjoară în viața de toate zilele – limba sârbă. Mi-am dat seama atunci că lucrul acesta este foarte complicat. Este aproape o misiune imposibilă. De ce este așa? Deoarece traducătorul nu traduce numai cuvinte, expresii, fraze, ci și predispoziții, imaginații, libertăți lingvistice, energie muzicală, fragmente culturale etc. De aceea nu toți cei ce cunosc două sau mai multe limbi pot traduce poezie. Trebuie să te bucuri de har, de vocație. Până am tradus, tot timpul am ascultat muzică interpretată la nai, să prind atmosfera și ritmul spațiului în care poeziile au fost scrise. Asta e o tehnică personală. O consider bine-venită și eficientă. Ea îmi ajută să stabilesc o mai bună relație cu metafora, să mă încadrez într-un anume cadru stilistic. Unele poeme m-au fascinat, altele mi-au dat de gândit, chiar mi-au oferit inspirative dureri de cap. Pur și simplu, simți cum opera poetului se trezește într-un alt spațiu. Și îți spune: mersi pentru că mi-ai permis să schimb peisajul și felul de a respira. Ce minunat este să te naști a doua oară!
Marina ANCAIȚAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 13 februarie 2021
