Aşezări, destine, oameni

Viaţa de altădată

Viaţa de altădată

În satul etno Sirogojno se află unicul muzeul în aer liber din țara noastră, care poartă denumirea de „Satul vechi”. Acesta se ascunde după curbe și dealuri, pe o pantă îndreptată spre Soare. Muzeul cuprinde două părți: ansamblul de case care și-au păstrat înfățișarea și menirea originală și casele care și-au păstrat înfățișarea originală, dar sunt folosite în scop turistic.

Biserica, ocrotitoarea satului
Pe deal, de parcă ar ocroti casele din muzeul etno, se înalţă Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Povestea bisericii datează încă din secolul XVIII. Cea mai mare valoare a bisericii o constituie iconostasul, prima lucrare a celui mai renumit pictor de icoane sârb de la vremea respectivă, Simeon Lazović. În curtea bisericii se află monumente funerare protejate care datează din secolul XIX şi care sunt ornamentate cu motive unice din arta populară. De altfel, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” este construită pe un loc vechi de cult. În apropierea dealului de pe care străjuiește această biserică, au fost găsite movile ilirice.
Umblând pe aleele ce despart casele de ateliere, realizez că nu doar vremurile s-au schimbat, ci și oamenii. Viața simplă de altădată o trăiau localnicii care şi-au găsit fericirea între pereții căsuțelor din piatră și lemn, cu cel mult două camere. Mâncarea o preparau pe vatră, iar zilele și le petreceau practicând meșteșugurile populare la vremea respectivă, crescând animale și producând produse proprii.
Casa principală, care a aparținut familiei Lazović din Alin Potok, are două încăperi. Prima este camera unde se prepara mâncarea și unde familia lua masa. În cea de-a doua încăpere dormeau cei mai în vârstă membri ai familiei și copiii mici.
Soții proaspăt căsătoriți dormeau în căsuțe separate, construite în curtea gospodăriei. Dacă familia avea mai multe perechi căsătorite, numărul căsuțelor din curte era mai mare.
Gospodăriile de altădată aveau și o casă pentru producţia de brânză și caimac, un hambar unde se păstrau cerealele, un sălaș pentru depozitarea porumbului, un atelier de dogărie cu cazan pentru fiert țuica, un cuptor de pâine, stupi, încăpere de uscat fructe și grajd.
La muzeul „Satul vechi” există și trei ateliere de meșteșug. Este vorba despre atelierul de dogărie, unde s-au produs putini, ciubere și butoaie, despre atelierul de olărit, din care au ieşit vase de lut și despre atelierul de fierărie. Fiecare dintre aceste căsuțe este dotată cu mobilier, veselă, unelte și instrumente originale.

Păstrarea patrimoniului cultural
După cum am subliniat, o parte din case sunt folosite în scop turistic. Casele respective și-au păstrat înfățișarea originală, dar cu mici amenajări, în funcţie de necesități și programele muzeului. Printre acestea se numără sala, încăperea destinată organizării diverselor programe și activități (expoziții, seminare, întâlniri științifice, concerte). Sala poate găzdui aproximativ o sută de persoane.
Muzeul dispune și de o scenă de vară care oferă posibilitatea de organizare a programelor în aer liber. Turiștii au şi ocazia de a face cumpărături la magazinul de meșteșuguri vechi și produse bio. În cadrul muzeului se află și o cârciumă, dar și o pensiune.

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 19 din 7 mai 2022