Pentru început, v-aș ruga să ne spuneți câteva lucruri despre dumneavoastră. Cum v-ați descrie în câteva cuvinte, ca om, ca româncă și ca promotor al culturii?
Nu am folosit niciodată despre mine termenul de „promotor cultural”, deși mulți m-au descris așa. Sunt economist de profesie și președinta unei asociații care activează în Orientul Mijlociu, iar ceea ce fac este, în esență, să promovez România și tot ce înseamnă identitatea, valorile și frumusețea ei – acolo unde trăiesc, lucrez și construiesc comunitate. Cred cu tărie că atunci când ai oportunitatea unei colaborări sau a unui parteneriat, trebuie să o valorifici cu înțelepciune, pentru binele comunității din care faci parte, dar și pentru imaginea României. Asta încerc să fac zi de zi: să creez legături, să dau sens inițiativelor și să aduc România mai aproape de oameni, indiferent de locul în care ne aflăm.
Știm că sunteți originară din Herculane. Ce amintiri vă leagă de locul copilăriei? Cum v-a format acel mediu?
Herculane este și va rămâne pentru totdeauna în inima mea. Este „acasă” din România – locul care înseamnă copilărie, adolescență, începuturi. De acolo îmi trag rădăcinile sufletești. Am prieteni din copilărie cu care păstrez legătura până în ziua de azi, iar acele legături au rămas la fel de strânse, chiar dacă distanța fizică ne desparte. Am în continuare profesori dragi, inclusiv învățătoarea mea, iar rețelele de socializare ne permit să rămânem aproape, să schimbăm un gând bun, o amintire sau un „bravo!” sincer din inimă. Oriunde mă voi afla și voi locui, voi promova Herculanele cu același respect și atașament, cu sau fără sprijinul celor de acasă. Este datoria mea de suflet să duc mai departe frumusețea locului care m-a format și care face parte din mine.
Ce v-a determinat să plecați din România și cum ați ajuns să vă stabiliți în Iordania?
Plecarea în Iordania a fost, dacă pot să o numesc așa, o necesitate familială. Nu am avut niciodată în plan să mă mut aici, nu a fost o decizie visată sau pregătită în timp. Dar, cum spune proverbul românesc, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.
Nu fac parte din acele povești orientale desprinse parcă din „1001 și una de nopți”, care par să se potrivească atât de bine cu imaginea pe care mulți o au despre Orient. Eu și soțul meu am locuit în România, acolo ne-am început viața împreună, iar mutarea în Iordania a venit dintr-o nevoie familială – una firească, ce a adus cu sine și provocări, dar și multe lecții de viață.
Cum au fost primele luni sau ani într-o țară cu totul diferită? Ce a fost cel mai greu și ce v-a ajutat să vă adaptați?
Pentru mine, personal, adaptarea nu a fost grea. Paradoxal, pot spune că mi-a fost mai dificil când m-am mutat din Herculane la București, decât atunci când am ajuns în Iordania. În tot acest proces, soțul meu a fost stâlpul meu de sprijin – fără îndoială, echilibrul și încurajarea lui au contat enorm. Un alt factor care a ușurat adaptarea a fost chiar diferența de cultură. Poate părea surprinzător, dar tocmai deschiderea, căldura și ospitalitatea poporului iordanian fac ca un străin să se simtă repede binevenit.
Viața socială este mult mai activă aici decât în România, iar asta creează un sentiment de apartenență rapid. Chiar și soțul meu, într-o remarcă plină de umor și adevăr, mi-a spus: „Aici ai mai multe prietene ca în România!” – și într-adevăr, am descoperit o comunitate deschisă și caldă, în care m-am integrat cu sufletul deschis.
Ați reușit, în timp, nu doar să vă integrați, ci și să construiți o punte culturală între România și Iordania. Cum a luat naștere Asociația Iordaniano-Română pentru Cultură?
Asociația Iordaniano-Română pentru Cultură a luat naștere firesc, dintr-o implicare constantă și din dorința sinceră de a face mai mult pentru promovarea României în spațiul iordanian. Am participat și am sprijinit activ activitățile culturale organizate de Ambasada României în Regatul Hașemit al Iordaniei – un lucru care m-a încântat și m-a inspirat profund.
Venind dintr-un domeniu economic și având experiență ca fost director executiv, cred cu tărie că munca în echipă aduce rezultate solide, durabile și adesea neașteptat de frumoase. Așa s-a născut ideea înființării unei asociații – un cadru legal și organizat unde să putem promova România în mod constant și structurat. Sunt unul dintre membrii fondatori ai acestei asociații și cred că, deși poți face lucruri valoroase și ca persoană fizică, atunci când ai o echipă alături de tine, poți construi mai mult, poți atinge un public mai larg și poți lăsa o amprentă mai vizibilă.
Asociația a devenit, cu timpul, nu doar un spațiu al inițiativelor culturale, ci și o comunitate a sufletelor care simt românește dincolo de granițe. E locul unde pasiunea pentru identitate, educație și dialog intercultural se transformă în proiecte vii, cu impact real în diaspora românească și în societatea gazdă.
Care sunt obiectivele principale ale asociației pe care o conduceți?
Obiectivele principale ale Asociației Iordaniano-Române pentru Cultură sunt ancorate în valorile fundamentale ale identității românești, dar și în dorința de dialog și deschidere către alte culturi. Conform statutului, ne axăm pe promovarea culturii, artei, artizanatului tradițional, literaturii și poeziei românești, istoriei naționale și a folclorului popular.
Un rol important îl joacă și schimburile culturale internaționale și colaborarea cu alte organizații din Iordania, România și din diaspora. Ne dorim să încurajăm dialogul între civilizații, ca formă de apropiere și respect reciproc, ca mijloc de socializare și integrare.
Totodată, ne concentrăm constant pe inițiative care promovează România în toată complexitatea și frumusețea ei – fie că este vorba despre sărbători tradiționale, limba română, obiceiuri, valori sau creativitate contemporană. Ne dorim ca, prin toate acțiunile noastre, România să fie cunoscută, înțeleasă și apreciată așa cum merită.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 20 septembrie 2025
