Biserica de Piatră din Coștei este a doua biserică atestată documentar, despre care avem date scrise și fotografii. Prima biserică atestată a fost cea de lemn, construită în anul 1735, de unde cunoaștem și primele nume de preoți care au slujit la Coștei în acea perioadă, anume Toma Davidov și Ioan Chepicev.
Biserica de lemn a fost donată în anul 1778 satului Petrilova (Caraș-Severin, România). A fost dezmembrată bucată cu bucată și transportată cu carele cu boi la Petrilova (această biserică de lemn a fost demolată în anul 1930; astăzi se mai păstrează o pisanie pe lemn la Muzeul Mitropoliei Banatului din Timișoara). Tot în acel an începe construcția așa-numitei Biserici de Piatră, cum îi spun coșteienii.
La Coștei se mai cunosc, din legende, încă trei lăcașe de cult medievale: două biserici și o mănăstire. De la una dintre acele biserici se trage și numele sârbesc al satului, Kuštilj, care în slavona veche înseamnă „biserică”. Biserica a fost zidită din piatră până la streșini, iar turnul a fost construit din cărămidă arsă. Cele mai multe informații despre Biserica de Piatră provin din diferite însemnări scrise de preoții care au slujit aici sau de învățătorii satului, care au consemnat când s-au făcut renovări și când s-au petrecut alte evenimente. Din păcate, o parte din arhiva bisericii s-a pierdut în timp din diferite motive, astfel că este greu să stabilim cu exactitate toate detaliile istorice.
Primul preot menționat ca slujind la altarul Bisericii de Piatră este Avram Popovici. Acesta ar putea fi cel de-al treilea preot al cărui nume îl cunoaștem. Cele mai numeroase însemnări din perioada 1778–1779 provin de la învățătorul Dimitrie Nicolaievici. Aflăm că la Coștei au slujit trei preoți, însă, din păcate, nu le sunt menționate numele. Este descris faptul că aceștia au ținut matricolele și documentele în limba slavonă și în limba română, cu caractere chirilice, până la data de 28 iulie 1790, când au trecut la scrierea în limba română cu caractere chirilice, excluzând limba slavonă din administrație.
Cristian Bălăgean
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 7 martie 2026
