Publicul Festivalului de Folclor și Muzică Românească din Voivodina – R. Serbia, la ediția din acest an de la Glogoni, a avut ocazia să asiste la un spectacol deosebit oferit de cunoscuta și îndrăgita interpretă Ramona Vița. Cu vocea sa și melodiile bine cunoscute, a oferit publicului momente de neuitat și bucuria cântecului popular românesc. Ramona Vița este un artist complet, care, pe lângă faptul că este interpretă de muzică populară românească, scrie versuri, dar și pictează pentru suflet. În acest număr vă invităm să o cunoașteți, așa cum și noi am avut plăcerea să o cunoaștem în ziua în care s-a prezentat pe scena festivalului.
Am avut ocazia să vă cunoaștem la ediția Festivalului de Folclor și Muzică Românească de la Glogoni. Banatul sârbesc vă este aproape de suflet. Pentru a câta oară participați aici?
– Sunt aici pentru prima dată, în această localitate, la Glogoni, dar în Serbia am fost de multe ori. De treizeci și ceva de ani vin aici, în Serbia, la diverse evenimente: festivaluri, petreceri, nunți… Iubesc oamenii de aici, îmi place muzica de aici și tot ceea ce reprezintă Banatul sârbesc.
Anul acesta ați sărbătorit 35 de ani de carieră. Ce ne puteți spune despre marcarea frumosului jubileu?
– Da, am avut, în 9 și 10 martie, un spectacol aniversar dedicat celor 35 de ani de carieră, organizat de Centrul de Cultură și Artă Caraș-Severin. Eu fac parte din Orchestra „Virtuozii Semenicului” și m-am bucurat de un spectacol deosebit. A fost nemaipomenit. Au fost o grămadă de colegi, lume bună și a fost de vis. Nici nu am cuvinte să spun cât de bine m-am simțit.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră acești 35 de ani? Cum a fost la început? Cu ce ochi priviți astăzi muzica populară?
– Începuturile au fost incerte, ca pentru orice tânăr care pleacă pe acest drum. Eu sunt și o zodie, Capricorn, o zodie bătăioasă, care nu renunță niciodată. Nu am renunțat și am mers mai departe, oricât de greu mi-a fost drumul. Am urcat așa, treaptă cu treaptă, și mă caracterizează o modestie ieșită din comun. Nici acum nu consider că am ajuns în vârf. Pentru mine, muzica e totul. Eu cânt de când mă știu și Dumnezeu mi-a făcut parte de un soț pe măsură. Un soț care a fost lângă mine, atât în viața de zi cu zi, cât și pe scenă, timp de 31 de ani, după care l-am pierdut. Fiecare are o soartă, un destin. Fiecare merge pe drumul lui. Venim singuri, plecăm singuri.
În cadrul concertului aniversar ați expus și o colecție de porturi populare. Ce ne puteți spune despre această colecție?
– Da, am multe. Nu le-am numărat. Am și unele mai noi, mai stilizate, dar am și costume tradiționale autentice din zona Banatului de Munte.
Sunt costume pe care le-ați purtat la diferite spectacole? Le-ați păstrat pe toate?
– Da. Multe sunt achiziționate de la bunica, de la soacra mea, de la bunica soțului meu, de la mătuși, de la neamuri, dar am achiziționat și în ultima vreme costume populare vechi, pentru că am în jur de o sută de costume. Și am lansat și o carte de versuri.
Așadar, preocupările dumneavoastră artistice nu se limitează doar la muzică?
– Da, îmi place să scriu. Zodia Capricorn este legată de tot ce ține de artă. Pictez și fac diverse lucruri. Pictura este un hobby, dar scrisul nu. Scriu de când mă știu. Fac texte. Acum am creat o carte de cugetări în versuri. Mi-a plăcut că lumea a fost impresionată și surprinsă, pentru că nu se aștepta la lucrul acesta. Foarte mulți și-au dorit cartea. A fost frumos. Nu am scos-o la vânzare, doar așa, pentru mine.
Aveți o moștenitoare care are o voce frumoasă?
– Da, pe fiica mea, Georgiana, care a îmbrățișat și ea această meserie, ca și noi. Și s-a căsătorit tot cu un instrumentist, Andrei Muntean, care cântă la saxofon sopran. Merg împreună și duc mai departe tradiția.
Pe lângă faptul că a moștenit vocea și dragostea pentru cântecul popular, vă ascultă sfaturile sau are totuși o tehnică a sa, ceva original?
– Mi-a ascultat sfaturile, cât de cât. Ca părinte, e mai greu să fii și profesor. Mai greu te impui în fața copilului când ești părinte, dar am avut norocul să fie un copil bun și să mă asculte. Și-a format stilul ei, iar asta îmi place mult, pentru că nu aș vrea să mă copieze. Și merge pe drumul ei, în continuare, cu succes, zic eu.
Cum vă simțiți aici, în Serbia? Reveniți cu drag? Simțiți că sunteți apreciată?
– Întotdeauna revin cu drag în Serbia și am amintiri frumoase care mă leagă de aceste locuri. Și prin străinătate, prin lume, prin America, prin Australia, am întâlnit mulți oameni din Banatul sârbesc, de aici, din Serbia, stabiliți acolo. Și ne-au legat multe amintiri frumoase de aceste locuri și, în general, de oamenii de aici.
Purtați în suflet cântecul popular. Ce părere aveți despre interpreții noștri?
– Foarte bună. În prezent, nu mai sunt la curent cu tânăra generație, dar, atunci când veneam pe aici, cunoșteam foarte mulți interpreți și chiar am rămas plăcut surprinsă să văd cât de frumos cântă. Mai ales îmi place graiul de aici. Sunteți mai patrioți și vorbiți mai corect decât noi, bănățenii de acolo, din România.
De ce ați ales muzica populară și nu un alt gen muzical?
– Când am început să cânt, nu am avut un stil anume. Nu mi-am dorit să cânt neapărat muzică populară. Îmi plăcea orice gen muzical, ascultam chiar și muzică ușoară, iar părinții mei nu aveau prea multe posibilități. Nici nu existau atunci prea multe modalități de a asculta și de a învăța melodii. Aveam un pick-up la care ascultam tot felul de plăci, discuri de vinil care se găseau atunci în comerț. Așa am învățat tot ce ținea de muzica ușoară și de muzica populară. Mai târziu, după ce am mai crescut și am mers la liceu, acolo era ansamblul de dansuri al liceului și, bineînțeles, m-am dus și eu. Mama mea fiind dintr-un sat din apropierea Reșiței, între Reșița și Caransebeș, am îndrăgit jocurile populare. Am vrut și eu să dansez și să cânt. Părinții mei au descoperit că am calități vocale și m-au dat la Școala de Artă. Și așa m-am îndreptat spre muzica populară.
Teodora SMOLEAN
Stela NEDA BULIC
Foto: Larisa GHEORGHE
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 5 septembrie 2026
