Există oameni ale căror povești de viață nu ajung pe marile scene, dar care, prin munca, sacrificiile și puterea lor de a merge mai departe, lasă urme adânci în viețile celor din jur. Sunt povești despre familie, despre greutăți, despre pierderi și despre acea putere tăcută care îi ajută pe oameni să continue chiar și atunci când viața le pune în față încercări grele.
Una dintre aceste femei este Maria Vinka-Iovu din Seleuș, născută în anul 1970, mamă a doi copii, Nicolin și Emanuel. Povestea vieții sale este una despre muncă, responsabilitate, sacrificiu și, mai presus de toate, despre dragostea față de familie.
Când și-a pierdut soțul, copiii erau încă mici. Într-un moment în care ar fi avut nevoie de timp pentru propria durere, Maria a trebuit să-și adune puterile și să continue. În fața ei se afla cea mai importantă responsabilitate: să aibă grijă de copii și să le asigure un viitor cât mai sigur. Din acel moment, a trebuit să fie nu doar mamă, ci și tată, sprijin și protecție pentru cei doi copii ai săi.
Nu i-a fost ușor. Fiecare zi venea cu noi obligații și provocări, iar Maria a făcut tot ceea ce era necesar pentru ca Nicolin și Emanuel să aibă parte de educație și șansa de a-și construi propriile vieți. Nu a făcut diferența între ceea ce era considerat muncă de bărbat sau muncă de femeie. Când era nevoie, mergea la câmp și accepta orice muncă prin care putea aduce un venit în casă. Pentru ea, munca nu era o chestiune de alegere, ci o necesitate și o formă prin care își proteja familia.
A terminat Școala Elementară din Seleuș, după care a absolvit Școala de Economie din Alibunar. Ulterior, s-a înscris la Școala Pedagogică Superioară din Vârșeț, însă nu și-a finalizat studiile, deoarece s-a căsătorit.
În noiembrie 1990, și-a început activitatea profesională la „El Croi” din Alibunar. După închiderea firmei, a lucrat pentru o perioadă la „Parilab”, tot în Alibunar. Ulterior, și-a găsit un loc de muncă la Seleuș, mai aproape de casă și mai potrivit pentru responsabilitățile pe care le avea față de familie. La școala din sat lucrează de 15 ani ca femeie de serviciu. A fost o perioadă care i-a adus mai multă stabilitate, după ani în care viața de zi cu zi fusese o continuă luptă pentru familie.
Cea mai mare răsplată pentru toți acești ani de muncă nu a fost însă una materială. A fost faptul că cei doi copii au crescut, s-au educat și și-au găsit, treptat, propriul drum în viață. Pentru o mamă care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții copiilor, acesta a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai importante motive de bucurie.
După mulți ani de singurătate, în urma pierderii soțului, viața i-a oferit Mariei o nouă șansă la fericire. În viața ei a apărut Dušan, un om care i-a fost alături și care a ajutat-o atât pe ea, cât și pe copiii ei. Într-o perioadă în care familia avea nevoie de sprijin și înțelegere, prezența lui a însemnat foarte mult.
Cu timpul, între Maria și Dušan s-a construit o relație bazată pe respect, încredere și iubire. Astăzi, după atâția ani, cei doi își împart în continuare viața și rămân unul alături de celălalt. Povestea lor este și o dovadă că, după perioade de durere și singurătate, viața poate oferi din nou o șansă plină de iubire, sprijin și liniște.
În tinerețe, înainte de căsătorie, Maria avea și o pasiune pentru folclor, dans și teatru. A participat la activități folclorice și a dansat în cadrul ansamblului, avându-l ca instructor pe Păun Marina. Acea perioadă a rămas una dintre amintirile frumoase ale tinereții sale.
Astăzi, privind în urmă, viața Mariei Vinka-Iovu poate fi descrisă ca o poveste despre puterea unei femei de a-și proteja familia și de a merge înainte, indiferent de greutăți. A cunoscut pierderea, singurătatea și nesiguranța, a muncit și a făcut sacrificii, dar nu a renunțat niciodată.
Nicolin Vinka – sportul, familia și dragostea pentru fotbal
Nicolin Vinka, primul fiu al Mariei, născut în anul 1991, la Panciova, este un tânăr pentru care sportul a reprezentat încă din copilărie o parte importantă a vieții. A urmat școala elementară în limba română la Seleuș, iar studiile medii le-a continuat la Alibunar, unde s-a calificat ca tehnician economic.
Pasiunea pentru sport a început de timpuriu și continuă și astăzi, ori de câte ori timpul îi permite. În perioada școlii medii, a participat la competiții de volei și fotbal, iar pe lângă sport, o altă pasiune a sa a fost folclorul, pe care l-a practicat la Seleuș.
Din punct de vedere profesional, Nicolin a lucrat mai mulți ani la Primăria din Alibunar. Ulterior, și-a găsit un loc de muncă pe care îl consideră mai potrivit pentru el, devenind gardian la închisoarea din Panciova.
Pentru Nicolin, fotbalul nu este doar un sport, ci o pasiune care îl însoțește de când se știe. Îl joacă încă din copilărie și spune că intenționează să continue atât timp cât îi va permite sănătatea. „Îl voi juca până când voi putea sta pe picioare”, spune Nicolin, explicând că fotbalul îl relaxează și că iubește foarte mult acest sport. De-a lungul anilor, a avut ocazia să joace și pentru echipa „Glissando” din Timișoara. În prezent, își reprezintă satul natal, Seleuș, unde continuă să joace cu aceeași pasiune.
În timpul liber, Nicolin preferă să fie alături de soția sa, Deiana. Cei doi își petrec timpul călătorind împreună sau făcând sport, în funcție de timpul disponibil.
Povestea lor de dragoste a început în anul 2022, în perioada pandemiei de coronavirus. Pentru Nicolin, întâlnirea cu Deiana a reprezentat un moment care i-a schimbat complet viața.
„Este totul în viața mea, cel mai frumos lucru care mi s-a putut întâmpla. De când am cunoscut-o, m-am schimbat complet”, mărturisește el.
Cei doi s-au căsătorit în luna octombrie a anului trecut, iar acum privesc împreună spre viitor. Întrebat care este cea mai mare dorință a sa pentru anii care urmează, Nicolin a răspuns simplu și sincer: „Îmi doresc un copil.”
Pentru Nicolin Vinka, fotbalul, familia și munca fac parte dintr-un parcurs de viață în care pasiunea și echilibrul personal ocupă un loc important. Iar dacă există un lucru pe care îl știe cu siguranță, este că va continua să facă ceea ce iubește atât timp cât îi va permite viața.
Magdalena LUKIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 5 septembrie 2026
