De ce a fost aleasă tocmai ziua de naștere a lui Mihai Eminescu pentru a marca Ziua Culturii Naționale? Pentru cei care cunosc opera lui Eminescu, o astfel de întrebare poate părea nepotrivită și inutilă. Însă, pentru cei care nu au intrat în contact cu vasta creație artistică a acestui poet nepereche, este necesar să oferim un răspuns. Românii din Serbia de Răsărit, care s-au format într-o tradiție istorică și poetică diferită, nu au avut, în general, o legătură directă cu Eminescu. Conceptul de cultură este unul vast și cuprinzător, ceea ce poate face să pară surprinzător că Ziua Culturii Naționale este asociată cu un poet și creația sa lirică.
Cu toate acestea, sentimentul de apartenență la același popor, limbă și obiceiuri a făcut ca, deja din urmă cu câțiva ani, Ziua Culturii Naționale să fie marcată și în Serbia de Răsărit, chiar și în condițiile în care limba maternă nu se învață în școli sau este predată într-un număr neglijabil. Aici, nivelul de alfabetizare s-a păstrat mai ales sub formă orală, prin cântece străvechi transmise din generație în generație, dar și prin dansul tradițional „kolo” și costumele populare. Printre cele mai reprezentative elemente ale acestora se numără căciula de blană și opincile din piele de porc. Din acest motiv, aceste simboluri culturale fac parte integrantă din programul tuturor manifestărilor organizate în această zonă, subliniind cu mândrie că ele reprezintă ceea ce ne aparține și ceea ce a fost păstrat de uitare.
O mândrie și mai mare este atunci când, în cadrul evenimentelor de cânt sau recitare, își face apariția un copil care a învățat limba română maternă acasă. Astfel, Ziua Culturii Naționale a fost marcată și în acest an la Kučevo, în sediul Consiliului Național al Minorității Naționale Române. Printre participanți, spre bucuria tuturor, s-au numărat și cei mai mici: Petra, Mitra și Andrei Trajilović din Bukovska, care au recitat împreună poezia „Nu sunt prea mic”. Apoi, Veljko Anđelković din Kučevo a prezentat poezia „Printre oameni”, Luka Pantić din Cerovica a recitat „Vorba noastră” și „Umbra prietenească”, iar Antonia Jenić a impresionat cu „Sânzienele”. Mihajlo Jovanović din Cerovica a recitat versurile poeziei „Viața trecătoare”. Atmosfera artistică a fost completată de interpretările muzicale: Božidar Žurkić și Božidar Matušić la acordeon, Siniša Babić la flaut și Milivoje Matejević cu vocea.
Și ce răspunde la întrebarea pusă la început… Cum să înțelegi poezia despre care nu ai învățat în școli și pe care nu ai citit-o? Dacă ne uităm doar la titlurile poeziilor, vom observa că ele se referă la toți, adică vom observa că prin versurile sale Eminescu a acoperit fiecare segment din viață și că prin fiecare poezie se strecoară sentimente, întrebări, dar și răspunsuri. La fel ca și filosofii de odinioară, care, la începuturile cunoscute ale cercetărilor lor, își puneau întrebări și căutau răspunsuri… Tocmai la fel ca și românii din Serbia de Răsărit, lăsați să-și descopere singuri identitatea și limba. Tocmai de aceea, Eminescu.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul îl puteți citi în numărul 4 din 25 ianuarie 2025