Serbia
21
clear sky

Înălțarea Domnului sau Ispasul

Joi 25 mai, am prăznuit Înălțarea Domnului sau Ispasul. M-am gândit că e bine să scriu câte ceva despre sărbătorirea hramului bisericii, pentru că în această perioadă sunt multe locașuri ortodoxe de cult ce-și serbează hramul.

Hramul este sfântul patron al unei biserici. Cuvântul „hram” provine din limba slavonă și înseamnă „casă”. După tradiția Bisericilor Ortodoxe și Catolice, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său. Sfințirea este actul de botez al unui nou lăcaș de cult.

Hramul Bisericii dintr-o localitate, amintește întotdeauna de marile praznice împărătești, cum ar fi Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna Vestire, dar și a unor sfinți din calendar. Majoritatea bisericilor au ca purtători de grijă, ca patroni, pe Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Gheorghe, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae, Sfinții Trei Ierarhi, dar și alții.

Într-o oarecare măsură, acest tip de cinstire a sfinților este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică. Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii. Tocmai de aceea, în iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului este pictată pe iconostasul Sfântului Altar, în registrul cel mai important, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărătești: Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria. Tot pentru importanța sa, în partea stângă a peretelui ce desparte Altarul de restul bisericii, este pictat întotdeauna Sfântul Ierarh Nicolae.

Pr. Petru BERBENTIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 3 iunie