Spiritualitate

Mişcarea penticostală la minoritatea română din Banatul sârbesc

Mişcarea penticostală la minoritatea română din Banatul sârbesc

Biserica penticostală îşi are originea sa în America şi a luat naştere în anul 1901. Printre românii din Banatul sârbesc, confesiunea penticostală îşi găseşte primii aderenţi la începutul anilor treizeci, transmisă de conaţionalii găsiţi în SUA, deja trecuţi la noua religie în ţara de baştină a acesteia.

Prima comunitate de penticostali printre românii din Banatul sârbesc ia naştere la Uzdin, în anul 1932 (pentru detalii, Mozor 1998). Doctrina a fost transmisă de Ioniţă Spăriosu, uzdinean emigrat în America, rudei sale Ilie Brenca, încă prin anul 1925. În 1932, Brenca înfiinţează la Uzdin prima Biserică Penticostală la românii din Banatul sârbesc, colaborând intens şi cu membrii mişcării penticostale din România. Având în vedere că biserica penticostală a fost interzisă în România, Brenca i-a ajutat pe confraţii săi prin tipărirea în Iugoslavia a revistei „Mângâietorul”. Din Uzdin, Ilie Brenca a început să răspândească noua confesiune şi prin alte localităţi din Banatul sârbesc.

A doua localitate românească în care a apărut cultul penticostal a fost Petrovasâla, la începutul anilor treizeci, care a fost răspândit de Ştefan Iorgovan şi de încă doi penticostali veniţi din România. În anii interbelici, noua confesiune s-a răspândit şi la Coştei, prin intermediul lui Ilie Brenca. În sfârşit, ultima localitate în care a fost organizată mişcarea penticostală în perioada interbelică a fost Mărghita. Aici, această doctrină a fost adusă de Ştefan Iorgovan, fiu al satului care din 1923 trăia în România.

După război, noul regim comunist nu a pus piedici mai serioase desfăşurării activităţii bisericii penticostale. Era acesta un mod de a se slăbi biserica ortodoxă, în care comuniştii vedeau un obstacol puternic în răspândirea ideologiei marxiste. Astfel, în primii ani postbelici constatăm o ascensiune a mişcării penticostale, care acum apare şi în alte localităţi româneşti din Banatul iugoslav. Printre aceste localităţi au fost: Jamul Mic, Voivodinţ, Sân-Ianăş, Nicolinţ, Iablanca, Srediştea Mică (Pârneaora), cu o perioadă relativ scurtă de existenţă a bisericii penticostale. Apoi urmează localitatea Seleuş, Alibunarul, şi, în sfârşit, Vârşeţul. În oraşul de sub deal, Biserica Penticostală a fost înfiinţată în 1971, prin stabilirea familiei Lăzăreanu din Sân-Ianăş în acest oraş, sprijiniţi în această acţiune de penticostalii din Belgrad.

Dr. Mircea MĂRAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 65 din 8 aprilie