Spiritualitate

Poziţia Bisericii Ortodoxe Române din Banatul sârbesc şi a Bisericii Ortodoxe Sârbe din Banatul românesc

Poziţia Bisericii Ortodoxe Române din Banatul sârbesc şi a Bisericii Ortodoxe Sârbe din Banatul românesc

Biserica Ortodoxă Română reprezintă una din instituţiile de importanţă fundamentală pentru păstrarea identităţii şi a conştiinţei naţionale şi confesionale a populaţiei româneşti din Banatul sârbesc, încadrată în statul iugoslav în urma destrămării monarhiei dualiste şi a împărţirii Banatului istoric între Regatul României şi Regatul SCS. Cele patruzeci de localităţi în care au existat parohii ortodoxe române încă din anii despărţirii ierarhice, au fost împărţite în trei protopopiate, şi anume protopopiatul Panciovei (cu sediul la Satu Nou, protopopiatul Vârşeţului, ambele aparţinând Eparhiei Caransebeşului, şi protopopiatul cu sediul la Sărcia, din partea centrală a Banatului sârbesc (zona Becicherecului Mare), în care au fost incluse parohiile din protopopiatul Comloşul Bănăţean care în urma delimitării din Banat au aparţinut Regatului SCS.

Trasarea noilor frontiere a avut ca şi consecinţă şi schimbarea structurii protopopiatului Vârşeţului, parohiile aparţinând acestui protopopiat care au rămas în România fiind încadrate în alte protopopiate, iar celui din Vârşeţ i-au fost ataşate parohiile protopopiatului Bisericii Albe (Bela Crkva) care au rămas în cadrul statului iugoslav. În situaţia în care pătura intelectuală românească de la sate şi oraşe a părăsit Banatul sârbesc şi s-a stabilit în România, în anii care au urmat după Marele război, importanţa clerului ortodox a crescut considerabil, acesta reprezentând unica parte a intelectualităţii româneşti, cu mici excepţii, care a rămas alături de ţăranii români. Pe lângă toate obligaţiile care reieşeau din demnitatea de preot, clerul a preluat şi rolul de lider al mişcării naţionale româneşti din statul iugoslav, deţinând funcţii importante în Partidul Român din Regatul SCS, preluând rolul conducător în mişcarea culturală, atât la nivel de minoritate, cât şi la nivel local, redactând publicaţiile interbelice în limba română şi participând activ şi în alte sfere ale vieţii sociale, precum învăţământul, viaţa economică etc.

Dr. Mircea Măran, istoric

Articolul integral îl puteți citi în numărul 36 din 9 septembrie