Spiritualitate

Renumit pentru jafurile şi torturile sale

Renumit pentru jafurile şi torturile sale

Cel mai caracteristic fenomen al regiunii Homolje este apariţia haiducilor. Motivul numărului lor foarte ridicat este zona împădurită şi de deal, propice pentru camuflarea ambuscadelor şi jafurilor. Haiducii au apărut încă pe vremea turcilor şi au activat pe parcursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, când a fost ucis ultimul mare haiduc din Serbia, Ivan Babejić, român din satul Laznica.

Autorităţile vremii s-au ocupat de acest fenomen, fapt dovedit şi de decizia cneazului de Homolje din 1895, cu privire la distrugerea a 2.107 de adăposturi ciobăneşti din 13 municipalităţi, pentru a preveni ascunderea haiducilor. Nu ştim însă cu certitudine dacă această decizie a şi fost pusă în aplicare, fiindcă nu există nicio dovadă scrisă a executării. În timpul domniei cneazului Miloš, unul dintre cei mai cunoscuţi haiduci a fost Ghiţă Românul, unul din cei trei fraţi Nikolaević, români înstăriţi. Cel mai faimos haiduc rămâne însă Ivan Babejić, român din satul românesc Laznica. Născut în 1896, a fost haiduc din 1916 până în ziua în care a fost ucis, în 1934. Ivan Babejić a fost mobilizat în 1915, fiind trimis pe frontul bulgar. Din povestirile oamenilor locului, după o luptă în care cei mai mulţi soldaţi au pierit, el a pierdut contactul cu comanda, iar Crucea Roşie i-a informat familia despre moartea sa.

Familia i-a organizat înmormântarea, punând în sicriu, după obiceiul românesc, lucrurile şi hainele răposatului. După o lună, Babejić s-a întors în Laznica şi a mers să raporteze acest lucru autorităţilor, bulgarilor care ocupaseră aceste ţinuturi. Chiar dacă iniţial a fost eliberat, autorităţile bulgare l-au trimis după aceea în lagăr. După o perioadă însă evadează, se întoarce la Laznica şi, împreună cu prietenii săi, începe lupta împotriva bulgarilor. Bulgarii se răzbună pe locuitorii satelor din zona Homolje, ucigând mai mult de 400 de persoane. Babejić renunţă la lupta sa împotriva bulgarilor şi le interzice şi celorlalţi acest lucru, pentru a preveni represaliile. După Primul Război Mondial, în 1923, formează un grup de haiduci în componenţa căruia intră Laza Radovanović şi Petar Strujić din Manastirica, din apropiere de Petrovac, şi Živojin Mitrović din Sena, în apropiere de Kučevo. Ivan Babejić a fost un haiduc renumit pentru jafurile, omorurile şi torturile sale. Cei care nu îl cunoşteau se temeau de el, în timp ce prietenii săi şi cei care îl adăposteau îl respectau şi îi erau loiali. Babejić fura de la bogaţi, şi de cele mai multe ori îşi împărţea prada cu săracii. Odată cu apariţia haiducului din Svilajnac, Draža Gligorijević, cei doi încep să lucreze împreună, fapt ce i-a grăbit moartea lui Ivan Babejić.

Jasmina GLIŠIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 60 din 25 februarie