Spiritualitate

Semnificaţiile numelui, tradiţii şi obiceiuri românești

Semnificaţiile numelui, tradiţii şi obiceiuri românești

În fiecare an, pe 14 octombrie, conform calendarului gregorian sau ,,pe stil nou” noi, ortodocșii, o sărbătorim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva (sau Paraschiva, cum îi spunem în Banat). În tradiţia românească este cunoscută şi ca „Sfânta Vineri de Toamnă”. Ea este socotită protectoarea Moldovei, sfintele ei moaște fiind la Iași.

Cuvântul ,,paraschevi” înseamnă în limba greacă „vineri”. Sunt unii care consideră că numele de „Sfânta Vineri” provine de la cultul zeiţei Venus, care în mitologia romană era zeiţă a justiției. Şi în mitologia românească, „Sfânta Vineri” este o divinitate aspră și justiţiară, arătând ca o văduvă foarte bătrână, care poate aduce mari neplăceri. Atunci când devine ocrotitoare, este ca o bătrână ce veghează la sănătatea oamenilor. Știm despre Sfânta Cuvioasă Parascheva că s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Tradiția creștină spune că, pe când avea 10 ani, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului la biserică: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o fac să-şi dăruiască hainele sale săracilor și să fugă la Constantinopol. Pentru că a fost căutată de părinți, Parascheva a fugit la Calcedon. După o vreme, se retrage și se oprește la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. A trăit o viață austeră, având multe viziuni referitoare la Fecioara Maria.

Din Heracleea a plecat spre Ţara Sfântă, dorind să-şi petreacă restul vieţii în locurile sfinte. După ce trecut prin Ierusalim, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului. Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași, apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași, în 1643. Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Mitropolitul Varlaam scrie în Cazania sa, că îngerul i-a spus cuvioasei: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit.” Revenită în Epivat, ea a întemeiat un cămin pentru săraci şi orfani şi a avut grijă de Biserica ,,Sfinţii Apostoli”. La vârsta de 27 de ani, a murit şi a fost îngropată la malul mării.

Pr. Petru BERBENTIA

integral îl puteți citi în numărul 41 din 8 octombrie