Spiritualitate/Ecumenism

Simbolul de credinţă – mărturisire sau poezie

Simbolul de credinţă – mărturisire sau poezie

Sesizăm în ultimul timp că tot mai mulţi credincioşi prezenţi în Biserică rostesc greşit Crezul în timpul Sfintei Liturghii. Mai mult decât atât, greşeala îşi face loc şi în strana bisericii. În principal este vorba de rostirea greşită „ vrea să vină” şi „ce vrea să fie” în loc de expresiile corecte „ŞI IARĂŞI VA SĂ VINĂ CU MĂRIRE…” şi „…VIAŢA VEACULUI CE VA SĂ FIE…”
Pentru că ne interesează tot ce se întâmplă cu poporul cel credincios, cred că nu este lipsit de importanţă să analizăm puţin „Simbolul niceo-constantinopolitan”.
Mărturisirea de credinţă este necesară şi obligatorie ! Cum poţi demonstra ce credinţă ai, dacă nu – în primul rând – prin mărturisirea ei publică.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte printre altele, că „a mărturisi” înseamnă „ a declara, a spune, a susţine”. Pentru ca o mărturisire să fie bună şi credibilă, trebuie să fie în primul rând corectă. Pentru noi, mărturisirea corectă este cea stabilită de Sfinţii Părinţi şi care poartă numele de Simbolul de credinţă sau Crez. El este infăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie s-o cunoască, s-o primească cu credinţă şi s-o mărturisească.
Aproape fiecare Biserică din oraşele mari ale antichităţii creştine îşi avea Simbolul ei de credinţă, care era catehismul lor, fiindcă nu se puteau lipsi de el, fiind necesar pentru lucrarea misionară, într-o lume ce-şi căuta calea.
Sinoadele ecumenice întrunite în 325 la Niceea şi la Constantinopol ( 381) au contopit aceste simboluri de credinţă locale, le-au întregit, sistematizat şi desăvârşit, făcând din toate unul singur, pe care l-au dăruit Bisericii creştine. Acest Crez îl rostim şi noi astăzi în Biserica Ortodoxă şi-l vom rosti până la sfârşitul veacurilor.
În ceea ce priveşte cele două expresii rostite greşit de către mulţi ortodocşi, să vedem ce înţelegem prin „ Şi iarăşi va să vină cu mărire ( slavă)”. Conform Catehismului editat de Episcopia Oradiei în anul 1996, aceste cuvinte înseamnă că Hristos va reveni pe pământ altfel decăt a venit prima dată. Dacă prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ „coborându-se”, adică în chip de rob smerit, ca să nu silească pe nimeni să-l primească şi să creadă în El ci să lase fiecărui om libertatea de a alege, la a doua venire situaţia va fi alta. Atunci va veni cu „slavă”, pe norii cerului şi va umple de fericire pe credincioşii care astfel vor vedea adeverirea credinţei lor de dinainte.

Pr. Petru Berbentia

Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 20 noiembrie 2021